Poarta deschisa spre lume.

Azi m-am trezit de dimineata si...dupa ce mi-am facut insulina, asteptam cu nerabdare sa-mi sorb licoarea magica din cescuta mea de portelan fin. Alina, pentru ca doar ea stie sa faca o cafea dumnezeiesc de buna, amesteca tacticos in ibric apa fierbinte cu cafeaua proaspat macinata. Mirosul de cafea umple bucataria si cu pasi inceti cucereste pas cu pas toata casa. 

-Alinuta, hai cu cafeaua draguta, ca miroase tare frumos in dimineata asta...rostisem cuvintele ca si cum Ali trebuia sa fie cu cescutele pline deja. Hmm, ma ignora zambind. Adu-mi putin lapte din frigider...acolo sus pe al doilea raft...hai mai repede Dani. Ascultam cum ma bombanea de dimineata, desi o facea cu drag, stia ca uneori...ma suparam...

In fiecare dimineata ma trezeste asa:

-Dani hai ca a sunat telefonul...mi-a setat pe telefon o melodie tare draguta, e speciala, pentru ca o foloseam cand plecam in vacante...Ali zicea, lasa ca asa o sa ne trezim repede...ahaha, merge de fiecare data. 

Minute in sir ne rasfatam sorbind cafeaua fierbinte, trancaneam vrute si nevrute, treceam totul prin sita inteligentei noastre, apoi sincere cu noi, dadeam verdicte...Uneori barfeam ca fetele tinutele prezentatoarelor de la TV. Pff ce rele suntem...Ali pleaca la munca, lasandu-ma sa-mi petrec diminetile asa cum vreau eu. Azi ma uitam pe geam ce frumos covor de frunze s-a asternut in jurul copacilor. Ca printr-o magie, soarele si-a trimis razele sale aurii pe pamant, asa ca sa-l mai incalzeasca putin. Suntem in Noiembrie si, contrar asteptarilor inca ne bucuram de zile frumoase de toamna. Am lasat fereastra deschisa larg in speranta ca voi pastra pentru inca cateva ore, mirosul ei...

Orele treceau unele dupa alte, aducand cu ele ceva din magia noptilor de toamna tarzie. Luminile ce strajuiesc bulevardele mari se aprind pe rand, dand impresia ca undeva, cineva, deseneaza pe cer franturi de stele si le ordoneaza frumos asa, doar sa ne bucure ochiii si inima...

Cheia se rasuceste incet in usa, Ali deschide usa si cu mainile pline de cumparaturi, intra in casa urmata la cateva minute si de Victor. Venisera amandoi incarcati ca doua furnicute...Doamne ce mult ii iubesc. Adevarul e ca eu nu prea ma ocup de cumparaturi. Rar cand ies si eu cu ei. Lumea multa, galagioasa si forfota oamenilor ma obosesc. Mie imi place sa colind magazinele, da asa, in ritmul meu... 

Am asezat toate cate le-au luat la locul lor, ne-am spalat mainile, am pus ceva si am mancat si ne-am apucat de vorbit. Despre ce am facut azi, ce e la munca, cum ne mai organizam, nimicuri asa de seara. Telefonul Alinei suna undeva prin casa. Ali isi recupereaza telefonul si vorbeste cu tata. El suna de fiecare data seara, inainte de a se baga in patul lui moale si calduros...

Intreaba despre toti, ce facem, daca am mancat, ce?, si cum l-am preparat...apoi musai trebuie sa-i spui reteta, de ai impresia ca uite acum, gata se si apuca de facut ceva bun...Cu telefonul dat pe speaker o auzim pe mama in fundal:

-Gata, hai lasa-i sa le tihneasca...apoi ca prin farmec tata plaseaza telefonul mamei, si uite asa, avem vesti despre tot ce se intampla la tara...

In schimbul acestor informatii de seara noi o punem la curent pe mama cu ce se mai intampla prin sat, asta fiindca ea nu prea iese din casa. Mai citim noutati pe pagina de FaceBook La Frumusica, unde doamna Florea este administrator al acesteia. 

Citim cu drag de fiecare data tot ce posteaza dumneaei. Mi-aduc aminte de perioada cand mi-era profesor de matematica. Eu eram un copil bun, dar nu prea straluceam, trebuia sa muncesc mult. M-a slefuit mult, indelung, patru ani de geometrie, teoreme si ecuatii. Functii si grafice, trigonometrie, si exercitii de Gheba. Toate acestea ca sa faca din mine economistul de azi. Va multumesc pentru fiecare clipa petrecuta cu dumneavoastra. Ati fost magica pentru ca toate examenele le-am luat nu chiar toate cu brio, dar printre cei 10 intotdeauna. Va multumesc din inima. 

Apoi mi-am amintit de doamna Rodica Parvu, gramatica la greu, comentarii, compuneri, toate trecute prin mintile noastre si repetate de zeci de ori in speranta ca vom fi pregatiti pentru toate examenele. Poate ca uneori mai gresim o exprimare, o virgula, un timp s-au o cratima, dar toate astea din viteza nu ca nu am sti. Si dumneavoastra va multumesc din inima. 

Am avut profesori buni, care au stiut sa faca din pietre pretioase neslefuite diamante cu multe carate. Pentru daruirea dumneavoastra va multumesc. Dar inainte de toate ne-ati facut oameni...oameni adevarati in care puteti avea incredere. 

Ati fost pentru mine poarta deschisa spre lume. Multumesc! 

Doamne si inca cate mai am de povestit...Dar poate intr-o alta zi...

Cu drag pentru voi,

Danielle

Bucuresti, 11.11.2019