Legământ sub raze de lună

Sub stelele nopții și sub raze de lună
umbrele pașilor duc pe poteci de pământ,
-n desișul pădurii lupii fac legământ
lângă ochiul de apă încet se adună.

Rostesc jurăminte din timpuri străvechi
și din lupi milenari în flăcăi se transformă
cu ochii văpăi și privirea diformă
druidul rostește un blestem din rărunchi...

-Să fiți neînfricați și în lupta cea dreaptă
voi și pruncii din fașă să îi apărați
să fiti curajosi, mereu să fiți frați
să fiți drepți, iar lupta să vă fie curată...

Din adâncul pădurii se-aude un cânt
druidul pășește plutind peste cețuri
se-ascunde în ramuri și-n muguri de ghețuri
cu viața însăși făcând legământ...

Flăcăii se-ncing într-o horă nebună
din tălpile lor ies flăcări...și-n jar
citește druidul semne cu har
despre lumea ascunsă-n legenda străbună.

Lupii aleargă-n desișul pădurii
și peste câmpuri de dor,
și-n umbrele nopții,
la ceasuri de taină,
urlă la lună
urcând pe vârful munților...

Autor: Daniela Damian
București, 28.08.2020

Sursa imaginii: internet

Vise ce pururi nu mint

Închid ochii-ncet și încerc să adorm,
greierii îi aud pe afară cum cântă,
noaptea e caldă și luna-mi inundă
camera mică cu lumina-i plăpândă
și luciri ce mă-ndeamnă la somn.

Am furat aripile viselor triste
si am zburat în neant să le-nchid
și am rugat și un magic druid
să le-ascundă-n eter, că-mi promise...
vise ce pururi nu mint. 

Poți să furi aripile viselor toate
dar nu o să poți ca să zbori în abis
zise druidul, și-ntr-o secundă de moarte
visele toate, -ntr-o magie a ucis.

Deschid ochii-ncet și printre gene privesc
roua din ochi-mi cum stă ca să cadă,
mi-e sufletul trist, că printr-un gest nefiresc
mi-am ucis toate visele-n zori, fără tăgadă...

Până și druidul a plâns cu lacrimi de foc
și visele toate s-au stins făr' de noroc...

Autor: Daniela Damian
București, 14.08.2020

Sursa imaginii: internet

Răscolind amintiri

am să scriu despre noi,
cei de ieri și de azi,
rătăcind prin furtuni
și uniți la necaz,
coborând joaca-ncet
din furtunile vii,
răscolind amintiri
despre visele grii...
când copii noi eram
și din stele pe cer
desenam efemer
doar luceferi...stingheri...
unde ești visul meu
unde te-ai rătăcit
-n universuri de dor
și-n iubiri de iubit...
răscolind amintiri
despre noi, doi iubiți
născocind jocuri mii
rugăciuni prea fierbinți..
astăzi chiar îmi e dor
să iubesc până mor...
să te simt, să mă simți
două inimi de dor
două inimi fierbinți...
într-un vis călător.


Autor: Daniela Damian
București, 08.08.2020

Sursa imaginii: internet

Gând în zarea albastră

Gându-mi zboară către zarea albastră,
din cununi de stele-ți voi găti
rochie argintie de mireasă
să îmi juri pe lună, că-n veci mă vei iubi.

Și din soare am să-ți fac cunună
s-o așez pe tâmpele-ți de foc
părul lung și negru să îti pună,
-n evidență al tău mijloc.

Ochii tăi ca două nebuloase
pline de mister mă vor vrăji
mă voi pierde-n brațele-ți vânjoase,
inima-ți ascult în zori de zi.

Iar la vremea cununiei noastre
toți îngerii din cer îi voi chema
sa fie martori ai iubirii noastre
Și Dumnezeu din ceruri, vesnic, v-a veghea...

Autor: Daniela Damian
București, 08.08.2020

Sursa imaginii: internet

Am să te port pe brațe și am să-ți spun povești

Ai coborat în lume ca o văpaie vie
și ți-ai făcut culcușul aici sub sânul ei
și ai adus cu tine lumină, veselie
plăpânda creatură din cerul dragostei.

Te simt cum crești aievea în pântecul de mamă
minune îngerească trimis din cer divin
aștept să port în brațe, -n podoaba de maramă
copilul mult visat cu glasu-i cristalin.

Am să te port pe brațe și am să-ți spun povești
din lumile uitate cu îngeri pământești
și din tărâmuri vechi elfii or să te-adoarmă
cu mir te vor stropi și te vor -nfășa-n maramă...

Din toată inima mea pentru nepoții mei speciali Raluca și Robert, vă iubesc și abia aștept să vină în lume fructul iubirii voastre. 

Autor: Daniela Damian

București, 06.08.2020

Sursa imaginii: internet

Parfum de flori în suflet

Sufletul mi-l port la răscruce de drum
îl învăț să zboare făr' de aripi spre soare
și îi spun: dacă tot se transformă în scrum,
să nu lași dragostea și iubirea-n uitare.

Îl învăț: să te-ntorci dimineața
devreme, în zori
și dacă vezi că visez încă fluturi,
să te-așezi lângă mine, să dormi
și lângă patu'-mi de fulgi tu să-mi pui
coronițe, cu parfum de lavandă și nuferi.

Să-mi intri-n trupul de noapte-obosit
mistuit de doruri și de vise deșarte
să-mi mângâi și părul și ochiul cernit
și lasă și caii, din izvor să se-adape.

În podul palmei tale s-aduni parfum de flori
mireasma pielii tale s-o simt din depărtare
să mă trezești cu drag și cu dulci sărutări
să mă tii în brațe, așa cum știi, cu razele de soare.

Autor: Daniela Damian
București, 06.08.2020

Sursa imaginii: internet

Într-un colț de țărm

Căutam îndelung urma pașilor tăi
printre valurile mării-nspumate,
într-un colț de țărm, fără vânt, fără ploi
unde dorul, iubirea-s jurate.

Jumătăți de iubiri căutate-n adânc
printre ierburi și nimfe din mare,
rătăcit printre lumi aduc viață și plâng
și un înger din cer îmi aduce-alinare.

Aud inima ta cum mă strigă să vin,
ochii tăi mă caută-n negura lumii
și din cerul înalt îngerii parcă spun
să lipești gura ta de pecetea iubirii.

Am să strig în văzduh: te iubesc infinit
și-am să las roua strănsă din soare
să alunece-ncet pe un țărm însorit
să aducă iubirea din cer ca o boare.


Autor: Daniela Damian
București, 05.08.2020

Sursa imaginii: internet

Zâmbetul ți l-aș fura-ntr-o noapte

Zâmbetul ți l-aș fura-ntr-o noapte
și pașii-ți i-aș acunde-n infinit
să nu mă-ntrebi de încă se mai poate
iubi curat și pur pân'-la sfârșit.

Să nu mă-ntrebi și cin' mă mai iubește
și cine gura mea mi-ar săruta?
cine îmi mai umblă în păr și născocește
diminutive la nume terminate în la?

Să mă descânți cu drag și-n cuvinte de dor
și să mă strângi în brațe ca pe-o floare,
să-mi lași plăcerea de-a citi pe-o foaie
printre suspine și lacrimi, un poem de amor...


Autor: Daniela Damian
București, 05.08.2020

Sursa imaginii: internet