In drumul spre casa am fost protejati de ingeri.

Bun gasit dragii mei,

Desi anul acesta am hotarat sa ramanem acasa la Bucuresti, pe ultima suta de metri cand Ali isi pregatea bagajele am simtit ceva ca si cum cineva imi spunea ca trebuie sa mergem cu ea. Asa am facut, am pregatit tot ce ne erau necesare si am plecat. 

De obicei cand ne urcam in masina eu ma rog in gand si ii ung cu mir pe Ali si pe Victor, nu stiu de ce fac asta dar simt ca e ca o protectie pentru noi. Ei de data asta nu am mai facut asa. M-am luat cu aranjatul gentilor cu laptop-uri, a sacosei cu medicamente, a sticlelor cu apa, fanta si a cafelelor si am uitat cu desavarsire ce trebuia sa fac. :(

Drumul prin Bucuresti acum in preajma sarbatorilor il stiti deja, nu va mai povestesc, ne-a luat o ora sa iesim din oras, si asta doar fiindca Victor e un bun sofer si cunoaste toate scurtaturile...Camioane,  autocare, masini garla pe tot traseul Bucuresti - Botosani. Am mers greu cu peripetii, (adica cu multi idioti pe drum), unora le da Dumnezeu multi bani isi i-au masini "bengoase" dar nu stiu sa mearga cu ele, ei nu inteleg ca nu e totul viteza ci stapinirea volanului, arta de a conduce. 

In fine voi stiti despre ce vorbesc doar ati vazut de multe ori "bizoni in trafic". Ajungem cu greu la Roman, de obicei mergem prin oras, acum am luat-o pe centura, iesim aproape de peco si inainte cu vre-o 20 de metri de a face dreapta un cretin cu un taxi nu apreciaza distanta corect si-l vad cum se indreapta cu viteza spre noi vrand sa intre in Peco.

Victoras a virat puternic dreapta si ne-a salvat, efectiv ne-a salvat sau poate ca ingerii nostri stateau de paza, avand grija sa nu patim ceva ca doar trebuia sa ajungem acasa la cei dragi. Soferul din taxi cred ca nu ne-a vazut. Nu-mi pot explica reactia lui Victor, parca o mana nevazuta a pus mana pe volan si a tras dreapta mult, mult aproape ajunsesem paralel cu drumul, noroc ca pe banda 1 nu era nicio masina. 

L-am rugat pe Victor sa opreasca masina pentru ca simteam ca mi-a stat inima. Aveam in fata ochilor acea masina care venea spre noi sa-l omoare pe Victorasul meu, am urlat de durere, nu mi-am imaginat niciodata ca o sa reactionez asa, de fapt am tipat, cred ca am facut un atac de panica, nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Am coborat cu totii din masina, ne-am strans in brate, ne-am linistit si am pornit din nou la drum. 

Atunci am simtit ca Dumnezeu ne-a tinut in palmele lui, ne-a daruit ingerii sa ne protejeze cu aripile lor. Am simtit o caldura in tot corpul, eu numaram secunde in gand 1 2 3 si vedeam botul taxiului cum intra in portiera de pe partea lui Victor si brusc totul se sterge din mintea mea... Victor ma striga Dana, Dana gata suntem bine. Atat de tare am tipat incat eram ragusita si cand am ajuns la Frumusica. 

Acum datorita Divinitatii si lui Victor pot sa va spun din nou ca va iubesc pe toti, ca va doresc sa fiti buni, sa daruiti iubire si va rog sa va ganditi din cand in cand si la Divinitate. Va doresc din toata inima un an nou mai bun, cu multe realizari, cu multe bucurii, cu fericire, cu liniste si pace. La multi ani tuturor oriunde v-ati afla pe acest pamant!

Iti multumesc Doamne pentru bunatatea ta, iti multumesc ca ne-ai mai lasat ceva timp pe pamant. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

Sarbatori cu bine dragii mei.

Bun gasit dragii mei,

Sunt sigura ca asteptati cu mare nerabdare sarbatorile. Nu imi pot explica de ce sarbatorile de iarna pentru mine sunt cele mai frumoase. Poate pentru faptul ca s-a nascut Hristos, astfel daruind speranta, linistea, bucuria si pacea lumii, sau poate pentru ca luna decembrie e luna cadourilor si ca toti isi indreapta atentia mai mult spre familie? Sau poate pentru ca luna decembrie este speciala, plina de magie. Cert este ca ne dorim mai multa atentie, ne dorim sa fim in mijlocul evelimentelor, ne dorim sa fim alintati, tinuti in brate, mingaiati, inconjurati de oameni dragi noua. Eu am ajuns acasa, sunt cu o parte din cei dragi ai mei. Ii multumesc Domnului Iisus Hristos si lui Victor ca am ajuns sanatosi. Azi am simtit din nou ce inseamna sa fii protejat de divinitate. Doamne iti multumesc!

Va doresc multa sanatate, liniste sufleteasca si sarbatori cu bine. La multi ani!



Cu drag pentru voi,

Danielle

Urme de pasi pe...suflet!

Bun gasit dragii mei,

E frig si ploua marunt, e noiembrie deja. Pasii ma duc spre cararea vietii mele. Imi aduc aminte cu drag de mirosul mamei, caldura trupului ei ma face sa dorm, un sentiment de siguranta imi strabate corpul micut atunci cand o prind cu manutele de gat, simt siguranta si dragoste, mainile ma strang cu drag la pieptul ei. Sentimente unice imi vin in minte, da...imi amintesc multe lucruri dragute. 

Urc lin catre adolescenta. Emotii firesti, lucruri noi imi incinta imaginatia, imi doresc sa fiu doctor de suflete...sa vindec durerea lumii. Asa spuneam cand eram mica, dar nimic din ce mi-am dorit nu s-a implinit. Am crescut frumos, am avut vise, dorinte si impliniri. Nu am stralucit, a trebuit sa muncesc mult ca sa fiu ceea ce sunt azi. Dar ce sunt azi? Cred ca sunt un om bun, incerc din toata inima sa fac bine, incerc sa aduc bucurie pe fetele oamenilor...

In viata mea au fost multe lucruri bune, dar si unele grele. Invatam sa trecem peste. Tineretea ne este marcata de parinti, de cele mai multe ori le respectam dorintele chiar daca uneori nu corespund cu ceea ce noi ne dorim. Suntem ghidati cumva sa facem ce considera ei ca ar fi corect. 

Poate ca uneori mai important ar fi sa ne ascultam doar inima, sa ne lasam condusi doar de judecata inimii. In floarea vietii ne lasam condusi de partenerul de viata, ei ne modeleaza asa cum cred ei ca suntem noi. Niciodata nu stii cum sa reactionezi de frica sa nu-ti superi partenerul. Rar suntem noi cu adevarat in viata noastra. In acele momente ne dorim sa dezvaluim cate ceva din ceea ce suntem noi. 

Vise si dorinte ascunse in adancul inimii, trairi pe care doar noi le stim, dureri ce le tinem ascunse de ochii vigilenti ai partenerului, lacrimi ale neputintei noaste, franturi din viata pe care le-am vrea uitate, ganduri ascunse de suicid, toate astea fac parte din noi. 

Purtam in noi iubire si viata, speranta si dor, uitam sa daruim sufletului libertatea de a alege ce vrea el sa traiasca. Venim din negura timpurilor doar pentru o clipa pe pamant pentru a experimenta viata in aceste corpuri umane. Vrem sa cunoastem cum e sa fii OM. 

Eu am experimentat cum e sa fii OM si...m-a durut. Mi-am deschis inima, am spus tot ce aveam de spus in gura mare, mi-am strigat dragostea, am facut tot ce am crezut ca este corect, mi-am respectat promisiunile, am daruit lumii iubirea mea pura, bunatatea sufletului si gingasia lui. In schimb am primit durere si multi au incercat sa-mi lase urme adanci de pasi pe suflet.  

Mi-am inchis inima de mult, doar o singura persoana a avut acces acolo, doar un loc a fost si a fost ocupat(Victor mi-a furat locul din inima mea si n-a mai lasat pe nimeni sa intre), n-am mai lasat pe nimeni sa-mi faca urme adanci pe suflet.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Banii nu cumpara inimi si...

Bun gasit dragii mei,

Doamne daca as avea o putere sa schimb lumea as incepe cu mentalitatea copilelor de 18-20 de ani, le-as spune ca viata este frumoasa daca e traita cu moderatie si la varsta fiecaruia. Vad din ce in ce mai multe tinere superbe la bratul unor barbati maturi, plini de bani si atat. Nu mai vad acea iubire pura, nevinovata, plina de un farmec special datorita varstei.

Iubirea, da stiu, nu are varsta, dar e altceva cand vezi un cuplu tanar la 20 de ani, care emana iubire prin toti porii, fata de unul in care doar ea are 20 de ani, el avand dublul varstei ei sau chiar mai mult.  Cand esti tanar nu ai bani, dar nici nu-ti trebuiesc, pentru ca dragostea e mai presus de cuvinte. Cand esti matur ai bani si iti doresti o alta companie, secreta, insa de cele mai multe ori suferi rau ca oricati bani ai avea nu poti cumpara inimi. Banii nu pot cumpara inimi si...oricat de mult ti-ai dori nu gasesti.

Nu am fost de acord niciodata cu aceste cupluri formate din anumite motive financiare. Fiecare varsta are frumusetea ei. Cand suntem tineri ne sunt acceptate mai usor greselile, dar cu cat inaintam in varsta devenim din ce in ce mai "cuminti". Poate in sufletele noastre suntem inca tineri insa varsta nu o putem ascunde, ea se afiseaza pe chipul nostru fara sa-i pese de ce simtim noi. Dar cine sunt eu sa judec lumea. Iubiti pe cine vreti voi si cum vreti voi. 

Oricum indiferent de varsta, iubiti, cu dor, cu drag, oricum vreti voi, oferiti iubire si daruiti speranta. Iubiti din toata inima, cu toata inima...cu toata fiinta voastra. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

Jos palaria pentru femeile din viata noastra.

Bun gasit dragii mei, 

Sunt momente in viata noastra cand vrem sa spunem un mare stop vietii, clipe cand nu reusim sa mergem mai departe. Obositi de toate gandurile si de toate fricile noastre renuntam la a trai fericiti, ratacim drumul de urmat, abandonam cararea lasandu-ne purtati de valurile vietii. 

Viata inseamna mult mai mult decat scoala, serviciu si casa. Viata inseamna iubire, compasiune, dor, comunicare, trairi, sentimente. In momentele acestea dificile cand simti ca ai pierdut busola, ca tot a devenit doar o rutina zilnica, aproape toti gasim pe cineva(de obicei o femeie), care sa ne ridice, sa ne ajute sa gasim din nou poteca. 

Femeile din viata noastra pot fi mamele, surorile, prietenele, matusile sau chiar bunicile noastre. Sunt prezente in viata noastra, stau in umbra ta ocrotindu-te fara a cere nimic in schimb. Sfaturile lor, de cele mai multe ori ne-au scos din mari belele. Ele au stiut din totdeauna sa ne schimbe destinul, sa ne faca sa revenim la cararea dreapta a vietii. Cu o vorba buna au reusit sa schimbe vieti. Au facut din copii mofturosi oameni de toata isprava. 

Poate ca niciodata nu le-am multumit indeajuns pentru toate cate le-au facut pentru noi. Poate ca ar trebui sa scriem carti kilometrice doar cu multumiri pentru ele.  

Daca si tu ai in viata ta asemenea femei cred ca a venit momentul sa le suni si sa le spui cat de mult le iubesti si ca le multumesti pentru tot ceea ce au facut pentru tine. Nu ne ramane decat sa spunem: "Jos palaria pentru femeile din viata noastra!"

Cu drag pentru voi,

Danielle

Plante de leac, :)

Bun gasit dragii mei,

Cele mai importante plante de leac sunt: 

 

• Praz (Allium pornim) - în alimentaţie; cu zeamă de praz fiert se oblojeau hemoroizii;

• Salcie coaja (Salix alba) - era folosită pentru vopsit în galben; frunzele şi coaja se puneau în băi contra reumatismului;

• Salcâm (Robinia pseudaccacia) - florile se foloseau pentru vopsitul bumbacului. Ceaiul contra durerilor de burtă şi ulcer, durerii de cap, insomnii;

• Soc (Sambucus racemosa) - pentru prepararea sucului răcoritor. Băi fierbinţi conta reumatismului;

• Spânz (Heleborus purpurascens) - rizomul fiert în rachiu de drojdie, se ţinea în gură la durerile de dinţi. Contra râiei de animale. Se puneau în urechea porcilor

bolnavi de pestă;

• Zmeur (Rubus idaeus) - ceaiul se lua contra tusei, răcelii, durerilor de cap, de stomac şi de inimă;

• Morcov (Dancus carota) - conţine vitamine A, B, C, D. Mustul se da contra rahitismului. Dulceaţa de morcovi raşi se dădea contra tusei convulsive şi a durerilor de stomac, piept şi rinichi, contra hemoroizilor;

• Muşcata - peţiolul se introducea în anusul copiilor împotriva constipaţiei;

• Muşeţelul (Matricaria chamomilla) - oblojeli contra durerilor de cap. Bun dezinfectant al rănilor, gargară contra durerilor de gât şi de dinţi;

• Nalba (Malva silvestris) - frunzele şi florile crude se foloseau la umflături şi abcese. Ceaiul de frunze, contra tusei şi durerilor de rinichi;

• Rostopasca (Cheiidonium majus) - sucul lăptos - galben se punea pe negi şi pecingine. Ceaiul se lua în boli de ficat şi rinichi,

• Pătlagina (Cirsiuna arvense) - frunza se folosea la răni, bube şi umflături. Zeama contra limbricilor şi oprirea udului la copii;

• Păpădia (Taraxacum officinale) - primăvara frunzele se folosesc la salată. Florile erau întrebuinţate contra

pecinginei. Ceaiul de rădăcină sau flori se folosea contra durerilor de ficat şi circulaţia sângelui;

• Porumb (Zea mays) - ceaiul din mătase de porumb se folosea diuretic şi pentru piatra la băşica udului. Ceaiul de cocean, contra hemoroizilor. Ceaiul de spic de porumb

în boli de rinichi, ficat sau fiere;

• Izmă (Mentha piperita) – ceaiul, pentru durerile de stomac, tusă, dureri de piept şi răguşeală. Frunzele (legături), contra durerilor de cap;

• Liliac (Syreaga vulgaris) - frunzele se puneau pe răni. Fierte în lapte dulce se foloseau contra petelor de pe obraz;

• Măceş (Fructus cynosbati) - bogat în vitamine. Ceaiul se lua contra tusei, răguşeli, şi năduşelii, durerilor de stomac, durerii de inimă, durerii de rinichi;

• Mărar (Anethum graneolens) - decoctul seminţelor, contra durerilor de stomac. Ceaiul, în bolile aparatului urinar, durerilor de inimă şi arterosclerozei;

• Mesteacăn (Betula verrucosa) - în confecţionarea măturoaielor, în vopsitorie, în diabet, reumatism, gută. Cu frunze de afin şi traista ciobanului se trata diabetul;

• Coada şoricelului (Achillea millefolium) - dezinfectant la răni şi tăieturi;

• Costreie - băi contra reumatismului;

• Dud (Morus nigra) - coaja fiartă, împotriva limbricilor şi a teniei;

• Feriga (Driopteris felix mas) - rizomul uscat şi fiert, contra teniei, zeama, contra păduchilor şi a râiei;

• Gălbenelele (Calendula officinalis) - decoctul plantei se folosea contra gălbinarii şi ca bun dezinfectant al rănilor;

• Gutui (Cydonia oblanca) - în alimentaţie gemuri, marmeladă, dulceaţă, compot, lichioruri. Din seminţe se prepară apa de ochi. Ceaiul de frunze, contra bolilor de

inimă;

• Hrean (Armoracia rusticana) - în alimentaţie pentru condimentarea murăturilor. Hrean fiert cu vin, contra durerilor de dinţi. Băi cu vrej de castravete, contra

hemoroizilor;

• Iarba lui Tatin (tătăneasa) (Symphytum officinalis) - în legături, împotriva scrântiturilor şi fracturilor de mâini şi picioare. Rădăcina plămădită în rachiu (câte un

păhăruţ) contra durerilor de ficat. Legată într-un prosop, încălzită, contra durerilor de şale;

• Busuioc (Ocinum basilium) - frunzele se puneau la tăieturi şi bube. Cu tulpina aprinsă se ardeau negii;

• Castravete (Cunumis sativus) - tulpinile (vrej), băi împotriva reumatismului. Laptele de castravete copt, pentru întreţinerea tenului feţei;

• Căpşunul (Fragaria viridis) - pentru gemuri, dulceaţă şi siropuri. Ceaiul de tulpini, pentru durerile de rinichi; 

• Cimbru (Sautreja hartensis) - ca plantă aromatică în prepararea mâncărurilor. Ceaiul, contra durerilor de piept;

• Cireş şi vişin (Cerasus avium şi Cerasus vulgaris) - ceaiul din coade neîndulcit se lua contra tusei, durerilor de stomac şi de şale, bolilor de rinichi;

• Cânepa (Cannabis sativa) - decoct din puzderie rămasă la meliţă, contra hemoroizilor;

• Coacăz (Ribes rubrum) - decoctul contra bolilor de rinichi, boabele sunt comestibile. La prepararea siropului şi vinului tonic;

• Coada calului (părul porcului) (Egvizetum arvense) - contra durerilor de rinichi, stomac, piept - răceli, năduşeli, împotriva inflamaţiilor;

• Afinul (Vaccinium myrtillus) - la culoarea vinurilor, pentru vopsitul firelor şi ţesăturilor, la prepararea afinatei şi siropului, la prepararea ceaiului împotriva diareei. Frunzele amestecate cu frunze de mesteacăn fierte cu câteva frunze de laur, împotriva diabetului;

• Cicoare (Centaurea jacea) – ceai, contra durerilor de inimă;

• Laptele câinelui - dezinfectant al rănilor la animale, împotriva râiei, păduchilor şi căpuşelor;

• Ardei iute (Capsicum anuum) - frecţii contra junghiurilor, în spirt;

• Boz (Sambucus edulis) - la vopsitul fibrelor, ceaiul, contra durerilor de dinţi. Ceai de boz, împotriva reumatismului. Cu tulpini de boz se îmbrăcau paparudele. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

 

Daruiti timpului timp.

Bun gasit dragii mei,

Asteptam cu nerabdare toamna, dar contrar asteptarilor a venit iarna direct, fara sa intrebe pe cineva s-a instalat confortabil la Balea Lac, a pus stapanire pe Transalpina si coboara incet spre capitala. Ma asteptam la o toamna lunga, frumoasa si calda, cu zile insorite placute pentru plimbarile prin parc, o toamna plina de culori, de la galbenul pai la caramiziul frumos si la rosu inchis al frunzelor. 

Acum cateva zile au inceput sa se ingalbeneasca mai tare frunzele copacilor, se facuse chiar un covoras de frunze proaspat cazute. Cred ca tuturor ne place sa ne plimbam printre frunzele cazute, sa le adunam si sa facem buchetele de frunze. 

Cand eram copil adunam multe, multe frunze intr-o gramajoara si saream pe ea acoperindu-ma cu frunze. Imi placea sa cred ca sunt printesa frunzelor. Le aruncam in sus, faceam ninsori de frunze, le legam cu ata si faceam coliere, doamne ce frumos era. Mi-e dor de toamna si de timpul in care am fost copil. 

Azi nici nu mai privim florile, copacii, frunzele, fluturii, pasarile cerului, oamenii, trecem pe langa toate acestea fara sa ne oprim macar o clipa. Suntem prea ocupati cu nimicuri...

A plouat toata ziua, stropi mici si desi, o ploaie mocaneasca care-ti intra in oase. Nu-ti doresti decat sa fii acasa cu cei dragi tie, sa bei un ceai cald(sau ma rog fiecare ce isi doreste), sa vezi un film frumos la televizor sau sa asculti muzica buna. 

Ma si gandeam ca de ceva timp anotimpurile nu mai sunt cum erau inainte, cand eram eu copil. Fiecare anotimp avea frumusetea lui, primavara era asteptata cu mare drag, pamantul se dezgheta sub razele de soare, floricelele isi faceau aparitia, totul revenea la viata dupa o iarna lunga si grea.  

Aveam parte de vara cu soare si vreme frumoasa, de vacante petrecute la mare, la munte. Fiecare isi programa concediul sau vacantele in asa fel incat sa poata merge si la mare si la munte. 

Imi placea sa merg cu picioarele goale prin apa care era prin curte in urma ploilor torentiale de vara. Iarba verde si apa de ploaie, mirosul pamantului dupa ploaie, pff nimic nu se compara cu asta. Cred ca multi dintre voi stiti despre ce vorbesc. Lumea era altfel, oamenii erau mult mai fericiti desi nu prea aveau multe lucruri. Acum avem de toate, dar nu mai avem timp. Suntem intr-o alergare continua. 

Imi doresc sa va fac sa intelegeti ca familia este cea mai importanta si ca nimic nu este mai presus de trairile noastre. Imi doresc sa va aduceti aminte de vremea cand ati fost copii. Timpul pentru noi nu era asa de condensat, aveam timp pentru toate. Azi zici ca ziua are 12 ore, trece repede, din ce in ce mai repede. Opriti timpul dragii mei, petreceti mai mult timp impreuna, aduceti-va aminte ca sta in puterea noastra sa facem asta. Daruiti timpului timp.

Va doresc o noapte linistita. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

  

Indragostita de un capricorn.

Bun gasit dragii mei,

Am citit acum cateva zile un articol despre zodia capricornului care m-au intristat, cum ca sunt cu inimile de piatra si ca nu pot iubi, etc. Contrar celor scrise despre ei sunt cele mai adorabile persoane din lume. Calculati, sinceri, muncitori, loiali, toate calitatile bune incap in pielea lor. 

Toate acestea calitati nu vor fi divulgate decat celor pe care acestia ii iubesc. N-o sa vezi un capricorn ca-ti face multe declaratii de dragoste, dar atunci cand o fac sunt din inima, declaratiile lor te vor strafulgera, te vor face sa-i iubesc vesnic. 

Sotul meu este in zodia capricornului, noi nu credem in zodii, dar citind asa pentru a ne relaxa am vazut ca unele trasaturi corespund zodiei. Da, intr-adevar sunt muncitori, de aceea li se spune ca sunt truditorii pamantul, semn de pamant sunt stabili, poti avea incredere intr-un capricorn. 

Poate ca cei din aceasta zodie nu stiu sa exprime in cuvinte pompoase iubirea lor dar sunt cei mai frumosi sufleteste, cei mai buni, ii iubesc pentru corectitudinea lor, pentru loialitate, pentru bucuria de a darui fericire. Si nu, nu sunt zgarciti. Un capricorn iti va darui tot ceea ce ai nevoie inclusiv cadouri scumpe. 

In familia mea am multi capricorni, toti sunt diferiti dar fiecare dintre ei sunt speciali, ii iubesc pe toti din toata inima mea si daca ar fi dupa mine mi-as dori ca toti oamenii sa fie nascuti sub zodia capricornului. 

O zi frumoasa tuturor si va doresc sa fiti indragostiti de un capricorn, doar asa veti simti cat de profund poate iubi. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

Cuvinte de folos de la Sfântul Serafim de Sarov.

Bun gasit dragii mei,

Cautam acum cateva ore ceva usor de citit, asa de seara si gasesc poate nu din intamplare cateva cuvinte scrise de Sfantul Serafim de Sarov. Cuvinte scrise din inima, pentru inima si suflet, cuvinte spuse pentru a ne ocroti de toate cele rele. 

"Bea apa din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apa rea nu o sa bea niciodata. Asterne-ti acolo unde isi face culcus pisica. Mananca fructul atind de un vierme. Culege cu indrazneala ciuperca pe care stau gazele. Sadeste pomul acolo unde sapa cartita. Casa cladeste-o pe locul unde se incalzeste sarpele. Fantana sap-o acolo unde se adapostesc pasarile pe arsita. Culca-te si trezeste-te odata cu pasarile-vei culege toate grauntele de aur ale zilei. Mananca mult verde-vei avea picioare puternice si inima rezistenta, precum vietuitoarele codrului. Inoata des si te vei simti pe pamant precum pestele in apa. Priveste cat mai des cerul si vor deveni gandurile tale usoare si limpezi. Taci mult si vorbeste putin si in sufletul tau va poposi tacerea, iar duhul iti va fi linistit si plin de pace".

Sfantul parinte Serafim de Sarov a lasat multe vorbe de folos pentru noi muritorii. Vorbe cu talc care iti inunda inima, toata fiinta dar iti si lamureste mintea ca trebuie sa cunoasca o parte din adevarul revelat. Va doresc o seara linistita. 

Cu drag pentru voi,

Danielle   

Zânele și Unicornii – Ținuturile Misterului

Bun gasit dragii mei,

Am citit zilele trecute un fragment dintr-o poveste fara sfarsit. Mi-a placut tare mult si am vrut sa vedeti si voi aceste randuri. :)

Zânele și Unicornii – Ținuturile Misterului

Inimi frumoase, suflete minunate care v-ați aventurat în ținuturile lui Gaia. Vă vorbim cu multă recunoștință și cu un profund respect pentru voi toți, deoarece aceste minunate vremuri de schimbare și ascensiune sunt tipul cel mai solicitant de muncă a sufletului pentru voi toți inimi dragi. Uimitoare licăriri și orașe de lumină își activează existența în planurile voastre de trezire și ființare, și toate acestea mulțumită muncii tuturor inimilor voastre, sârguinței și străduinței voastre de a deveni noua Rasă a conștiinței Om/Dumnezeu în Unul.

Așa numitele Ținuturi ale Misterelor nu mai au nici un fel de secrete față de voi, pentru cei care sunteți aici pentru a vă manifesta înțelepciunea voastră Cosmică și centrul interior al esenței. Lumina voastră a ajuns la țărmurile altor dimensiuni și realități astfel încât participarea altor tărâmuri a devenit evidentă și este posibil să aibă loc într-o stare mult mai stabilă și mai conștientă a ființei. Permiteți ca, călătoria voastră să înceapă acum ca și o unitate a Unului și dați-ne voie să elaborăm mai mult această parte, inimi dragi.

Zânele: Vedeți-ne în fluturi, vedeți-ne în libelule și în frumusețea florilor, pentru că noi suntem mereu aproape de acele existențe ale conștiinței pe Pământ. Noi încă mai sălășluim în sferele voastre Pământești, deși nu prea aproape de limitele conștiinței vehiculului vostru uman. Dar unii ne pot vedea cu inima lor care reflectă prin ochiul interior al adevăratei voastre ființe. Noi suntem alături de voi atâta timp cât voi aveți nevoie de o companie în bucurie și fericire, pentru că noi suntem bucurie și fericire. Noi aducem acel copil interior din voi până la țărmurile ființei voastre în această realitate permițând astfel ca abilitățile voastre magice să fie experimentate în scopul de a crea și a se manifesta prin bucurie.

Unicornii: Ne puteți găsi în regatul elemental Pământesc care se află în apropierea nepoților noștri caii și în pădurile ținuturilor voastre. Noi călătorim în nisipurile timpului, unde fiecare grăunte de nisip permite timpului să se dizolve în eternitate, de aceea acesta este locul în care ne puteți găsi, vedea și experimenta prin inima ființei voastre unde voi sunteți una cu timpul și cu flacăra eternă. Căptușeala noastră de Argint este conștiința noastră și Raza de Lumină care se află în fiecare Divinitate Feminină din toate ființele. Noi aducem inspirație, iluminare și cunoaștere spirituală prin trezirea Divinului Feminin din interiorul vostru pentru că noi suntem păstrătorii acestuia în colaborare cu Îngerii.

Dați-ne voie să ne înclinăm în fața acestui proces frumos care se desfășoară în acest moment în fiecare dintre voi și în fața întregii umanități pentru că este minunat, și asta este prea puțin spus, și este o creștere nepieritoare în conștiință care trebuie sărbătorită în Iubire și pace, respect și bucurie!"

:)

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...

Bun gasit dragii mei,

De cum deschizi geamul simti aerul proaspat si rece al diminetii invadand camera. In fata casei copacii au inceput sa-si schimbe culoarea frunzelor. De la verdele crud la caramiziul dulce al toamnei. O intreaga paleta de culori ne va incanta ochi pentru cel putin doua luni. A venit toamna. De fiecare data cand frunzele aleg sa cada si sa creeze un covor multicolor imi aduc aminte de melodia lui Alifantis, dupa poezia scrisa de Nichita Stanescu-Emotie de toamna. :) Iubesc aceste versuri.

"A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, 

cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,

ca or sa-mi creasca aripi ascutite pan'la nori,

ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le-nec in mare.

Suier luna si o rasar si-o prefac

intr-o dragoste mare...

Vad doresc o toamna frumoasa si linistita.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Am invatat sa fiu EU.

Bun gasit dragii mei,

Am intalnit in viata mea oameni de toate categoriile. Oameni frumosi sufleteste, oameni care m-au admirat pentru felul meu de-a fi, oameni care m-au ajutat sa devin OM, oameni care m-au iubit nebuneste sau doar patetic, oameni cu dor de mine...

Am incercat sa fiu eu, cateodata rea, neintelegatoare sau prea aspra, dar de cele mai multe ori am fost buna cred eu. Imi place sa vorbesc cu oamenii, sa empatizez cu ei, vreau sa le aud povestile de viata, imi place sa ajut daca pot. De-a lungul vietii intalnim multi oameni dar putini aleg sa ramana in preajma noastra. Ne alegem prietenii, ne alegem grupurile din care vrem sa facem parte dar niciodata nu ne putem alege familia. Asta doar Divinitatea decide din care familie sa faci parte. 

Este un mister cum de primim in dar familia. Sau poate ca-i alegem dinainte de a ne naste. Cand inca suntem suflete ratacite in lumi de safir. Ii multumesc Divinitatii pentru familia pe care mi-a oferit-o, pentru prietenii care au ales sa ramana in preajma mea, oamenilor care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt azi, tuturor celor care m-au iubit neconditionat si mi-au oferit putin din inima lor. 

Sunt multumita in inima mea de tot ce am primit si de toate cate le-am trait. Va multumesc tuturor celor care au ales sa faca parte din viata mea la un moment dat, tuturor celor care mi-au schimbat prioritatile si m-au invatat sa fiu EU.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Noapte linistita tuturor.

Bun gasit dragii mei,

Suntem alesi sa traim aici pe pamant o experienta unica(dragostea adevarata), am venit aici pentru a intelege iubirea ca pe o forma de a exista, dar si pentru a experimenta trairi pe care doar noi oamenii avem voie sa le simtim. Suntem facuti dintr-o iubire nemarginita, suntem unici si purtam in noi scanteia Divinitatii. Simt in inima mea o nesperata liniste, o iubire care vine de pretutindeni. Suntem magnifici, purtam in noi siruri intregi de nestemate, suntem lumina din lumina vietii. Suntem o particica din Univers. Va trimit ganduri bune si pline de lumina. Noapte linistita tuturor.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Un dar pe nume Victor.

Bun gasit dragii mei,

Multi dintre noi suntem fericiti pentru ca in fiecare dimineata ne trezim langa persoana iubita, fie ca e sotul, sotia, copilul, iubitul, iubita, vrem sa pastram acest moment cat mai mult cu putinta in inimile noastre. Nu este fericire mai mare decat atunci cand le privesti ochii mirati cand te vad ca tu esti deja trezit, ca le veghezi somnul si ca ai sta nemiscat ore in sir doar sa-i privesti. 

Eu cel putin sunt topita, pierduta in spatiu atunci cand sotul meu deschide ochii. Un buna dimineata aud si vad doi ochi albastri superbi cum imi cauta privirea. Cand ii privesc simt ca ma pierd in albastru lor. Dupa atatia ani impreuna inca mai simt acel fior care-mi strabate inima atunci cand il privesc. 

Sunt o femeie fericita, chiar daca viata si bunul Dumnezeu nu mi-a daruit copii, am cel mai bun sot din lumea asta. Ma pierd in albastru ochilor, tanjesc dupa imbratisarile si saruturile lui. Il ador cand imi sopteste ca sunt cea mai frumoasa. Dupa 30 de ani inca imi daruieste flori, inca imi spune ca ma iubeste si ca-i este dor de mine. 

Sunt frumoasa pentru ca tu ma vezi asa, sunt fericita pentru ca tu imi daruiesti fericirea, sunt oglinda sufletului tau si a inimii tale. Tu esti raza de soare din viata mea, tu imi daruiesti bucuria de a trai. Te iubesc Victor, tu esti darul pe care Dumnezeu mi l-a dat. Iti multumesc Doamne pentru darul tau.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Trairi in noaptea intunecata...

Bun gasit dragii mei,

Ma uit pe ferestra si vad siluete cenusii strabatand bulevardul. Lumini reci de cristal lumineaza strazile Bucurestiului. Vantul leagana frunzele copacilor intr-un dans doar de el stiut. Nori negri de furtuna se grabesc sa intunece cerul fara de stele. Ce trist este orasul asa in noapte, doar vantul se plimba in voie pe stradutele intortocheate.  

Copiii dorm demult, mos Ene le-a spus deja povesti cu zane si printi. In case luminile se sting pe rand una cate una. Doar pe ici pe colo mai zaresc cate-un ratacit ca mine, care nu are somn. In departare disting umbrele unor pusti indragostiti. Ce frumosi sunt, inlantuiti ca intr-un strigat al iubirii, abia de mai ating pamantul. Ei nu simt frigul. Marginele esarfei plutesc in aer si ating pletele ravasite. O mana puternica prinde mijlocelul fetei, se saruta patimas...Doar ei mai dau culoare noptii intunecate. 

Un raset cristalin tulbura linistea noptii. Sunt tinerii indragostiti. Daca ar stii ca cineva ii priveste de dupa perdea cu siguranta ar fi rosit. 

Ma intorc in lumea mea, caut in minte franturi din povesti, ma asez in fotoliu si strang in jurul meu patura pufoasa, simt o caldura care-mi da o senzatie de bine. Zambetul imi apare pe chipul meu frumos, semn ca deja stiu ce voi scrie intr-o noua poveste. 

Va doresc sa aveti o noapte linistita, cu vise frumoase. Ingerii sa va tina in brate si sa va vegheze somnul. Noapte buna dragii mei.

Cu drag pentru voi,

Danielle

La limita dintre vis si realitate.

Bun gasit dragii mei,

In lume exista mai multe tipuri de oameni. Oamenii inteligenti care studiaza, discern si apoi comunica, oameni care copiaza comportamentul altora si oameni care vor sa para inteligenti dar care nu pot ajunge la un nivel de comunicare eficient. Cred ca un om daca este inteligent ajunge sa aiba succes mai devreme sau mai tarziu, o viata implinita din toate punctele de vedere(material, spiritual) datorita faptului ca va gasi intotdeauna solutii de rezolvare, atat pentru el cat si pentru altii. Putini oameni sunt genii, dar genialitatea lor vine din credinta. Nimic nu se poate fara Dumnezeu. Accea sclipire de moment la limita dintre vis si realitate. Oamenii care copiaza comportamentul geniilor vor fi intotdeauna intre adevar si minciuna, nu vor sti niciodata sa faca diferenta, iar oamenii care se cred inteligenti intodeauna vor fi mediocri. Lipsa unui tel precis si lipsa credintei in ceea ce faci duce din start la esec. Nu incercati sa copiati, fiti geniile insasi. 

O seara frumoasa tuturor.

Cu drag pentru voi,

Danielle  

Astazi e despre Elena-Alina

Bun gasit dragii mei,

Astazi o sa va spun un secret pe care-l port cu mine de cand Elena-Alina a venit pe lume. Ali asa cum o dezmierd eu, este sora mea cea mica. A venit pe lume intr-o frumoasa zi de primavara, inflorise narcisele si zambilele. De cate ori o vad pe Ali simt mirosul minunat al acestor flori. Un copil nu prea dorit de noi, Ali a venit ca un mic ghimpe in familia noastra. Trebuia sa impartim toate cate le aveam in trei. Nu o iubeam pe Alina, nici eu si nici Claudia, eram oarecum geloase pe faptul ca ea avea toata atentia mamei dar si a tatalui nostru. Tata si mama ne iubeau la fel pe toate trei, dar noi simteam altceva in capsorul nostru. 

Incet, incet Alina a devenit copilul iubit de noi toti, o plimbam de la una la alta, tinand-o in bratele noastre pana ce ne amorteau manutele. Anii au trecut si Alina a devenit o domnisoara cu parul balai, cu ochii verzi de smarald si cu o inima in care gaseai toata dragostea de pe pamant. 

De cum a terminat scoala am luat-o la Bucuresti. Multe zile a plans mama dupa Ali. Ea este fiinta care ne tine uniti. Ea ne iubeste neconditionat pe toti, isi daruieste inima ei pentru a ne fi noua bine. Ali e copilul pe care nu l-am avut niciodata, inima si sufletul meu. A reusit in toti acesti ani sa ne faca sa ne iubim, a reusit sa ne tina strans uniti in jurul ei. Suntem o adevarata familie datorita ei. 

Azi a venit timpul sa zboare, sa-si gaseasca jumatatea. Sunt atat de egoista incat nu pot s-o las sa-si i-a zborul. Simt ca pierd o parte din mine desi sunt constienta ca trebuie sa-si gaseasca calea. Te iubesc Ali si-ti multumesc ca esti sora mea. Iti doresc tot binele din lume si sa fii fericita. Cand eu n-o sa mai fiu langa tine sa citesti cu drag aceste cuvinte pentru ca sunt din inima mea si sunt adevarate.

Daca si voi aveti o Alinuta in familia voastra lasati-o sa zboare... 

Cu drag pentru voi, 

Danielle

Traiti in lumina inimilor voastre.

Bun gasit dragii mei,

Trecem uneori prin viata ca si cum am fugii de noi. Suntem din ce in ce mai absenti. Nu mai empatizam cu nimeni, nu ne implicam, nu oferim ajutor, nici nu cerem, suntem singuri in trairile, gandurile si cu visele noastre. Suferim in tacere, suntem singuri doar cu eu-ul nostru. Chiar daca suntem casatoriti multi dintre noi, nu mai stim sa traim in doi. Zilele trec nefiresc de repede. Acum e dimineata, acum e seara. Abia daca mai schimbam cateva cuvinte. Nu mai avem timp pentru "noi"... 

Cand v-ati oprit sa mirositi o floare? Sa observati zborul zglobiu al unui fluturas? Sau sa ascultati cum canta greerii?  Sa vedeti stelele? Cand ati spus cuiva "te iubesc"? Sau mi-e dor de tine? Sau imi lipsesti si tu si saruturile tale si vorbele dulci? Toate sunt acolo in mintea si-n sufletul nostru. Toate stau in asteptare, asteapta momentul oportul pentru a fi rostite. 

Ne sacrificam pentru lucruri care nu merita. Uitam uneori de ce ne-am nascut, uitam de menirea noastra de a oferi iubire pura, dragoste, linistea unui camin. Daca ne-am privi din-afara noastra si am citi in inimile noastre am reusi sa schimbam ceva? Cred cu tarie ca trebuie sa acordam atentie trairilor si nu lucrurilor. Sa ne inconjuram de oameni frumosi, pozitivi care ne dau lumina, iubire si dragoste. 

Va daruiesc ganduri bune si iubire. Traiti in lumina inimilor voastre. Ascultati-va inimile si daruiti iubire.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Ramas bun marea mea albastra.

Bun gasit dragii mei,

Cat de frumos este sa privesti rasaritul soarelui de pe tarmul marii. Chiar daca a trecut de mult vara si suntem la sfarsitul lunii septembrie, soarele isi face simtita prezenta cu raze mici si timide trimise parca sa mangaie valurile marii. 

Pescarusii zgomotosi plutesc pe luciul apei. In departare se vad barcile intorcandu-se din larg, sunt pline cu pesti, semn ca marea inca ne rasfata cu delicatesele ei. Raze de soare portocalii se plimba pe tarmul marii. Vantul jucaus imi mangaie parul si-mi redeseneaza conturul fetei, suvite rebele cad peste pleoapele inchise, ador ca soarele sa-mi incalzeasca ochii. Printre suvite vad soarele si cativa nori pufosi. 

Imi tresalta inima de placere, zaresc in apa albastra a marii delfinii. Doamne cum sar si cat sunt de frumosi. Soarele inca incalzeste cu putere in timpul amiezii, iar delfinii jucausi umaresc barcile cu motor. Pescarii veseli ca au plasele pline, arunca spre ei cativa pestisori. As sta ore in sir sa privesc marea, jocul pescarusilor si al delfinilor. 

Sunetul marii iti vrajeste auzul, te poarta in povesti inca nescrise despre oameni si locuri. Poti sa-ti imaginezi orice poveste vrei. Povesti cu sirene si pestisori de aur care-ti indeplinesc dorintele. In sufletul meu simt ca apartin marii. Ma ridic si pasesc incet pe nisipul umed. Imi doresc sa nu stric decorul pe care marea l-a plasmuit. Doamne Tu cand ai facut marile ai pus in ele jumatate din frumusetile lumii. 

Ma bucur de fiecare data cand vad marea, cand pasesc pe tarmurile ei sunt ca intr-o lume de vis. Pastrez in inima mea toata energia ei ca sa-mi ajunga pana data viitoare cand ne vom revedea. Ramas bun marea mea albastra... 

Cu drag pentru voi, 

Danielle

Credinta in Dumnezeu poate muta si muntii din loc

Bun gasit dragii mei,

Cand simti ca nu mai poti, cand totul in jur ti se pare strain si urat, roaga-te la Sf parinte Arsenie Boca, aduna-ti gandurile si cauta in inima ta, vei simti ajutorul divin.

Imi doream sa merg la Manastirea Prislop si nu reuseam, de fiecare data cand imi propuneam acest lucru nu se intampla, surioarele mele Claudia si Alissia, mi-au spus ca vom merge dar nu stiam cand...vineri dimineata ne-am trezit, am pus bagajul in masini si am pornit la drum. Pe la km 43 masina Claudiei nu mai vroia sa mearga, iesea fum nu mai tragea motorul, nu stiam ce sa facem, in definitiv ne-am intors acasa. Sotul meu si sotul Claudiei au plecat catre un service din apropiere, mecanicul i-a comunicat ca masina nu are nimic si ca pot pleca linistiti la drum...

Ne-am urcat din nou in masini si am pornit la drum... m-am rugat tot drumul si cu ajutorul bunului Dumnezeu si a sfintei fecioare Maria am reusit sa ajungem la Manastirea Prislop. Nu pot explica in cuvinte ce am simtit, drumul pana la mormantul Sf parinte Arsenie Boca, mi s-a parut lung, greu, nu puteam respira, imi era frig, imi venea sa plang, m-am oprit de cateva ori pe drum, sotul meu, mama si surorile mele m-a incurajau, am inceput sa-l rog pe Sf parinte Arsenie Boca sa ma ajute sa urc sa pot sa ma rog acolo sus, langa mormantul lui, sa pot sa aprind o lumanare si sa-l rog sa ne ocroteasca pe noi toti... si dintr-o data dupa ce am cerut ajutorul divin, am inceput sa nu mai simt frigul, am inceput sa respir normal, am simtit o bucurie imensa ca sunt acolo, o liniste care m-a cuprindea incet, o caldura benefica care imi inunda corpul, totul a fost mirific, am simtit ca sunt aprope de Dumnezeu, am simtit ca parintele este printre noi, ca ne vegheaza.

Va doresc din toata inima sa aveti puterea de a merge acolo, doar acolo o sa intelegeti cuvintele "Credinta in Dumnezeu poate muta si muntii din loc". Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvinteze pe toti.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Un inger coborat printre oameni.

Bun gasit dragii mei,

In seara asta un inger si-a ales parintii pe pamant, a coborat printre oameni ca sa ofere bucurie. O seara magica, o speranta, un vis devenit realitate. Acum cateva minunte am primit vestea cea mare pe care o asteptam de ceva timp. Astazi s-a nascut  Iklim-Buket.

Am prieteni doi tineri foarte frumosi din Turcia. S-au casatorit anul trecut(aprilie2016). Sunt atat de frumosi incat iti vine sa zici ca sunt din povestile cu printi si printese. Mehtap, o bruneta frumoasa, cu ochii putin migdalati si cu sclipiri de diamant, Timur un tinerel timid, plin de un farmec aparte, doi tineri superbi pe chipurile carora poti citi bucuria si fericirea ca intr-un roman de dragoste. Se iubesc mult, se vede asta de la departare, se vede prin toti porii. Isi doreau asa mult acest copil, toata ziua vorbeau despre el. Intr-o zi vorbeam cu ei si intreb ce face mica printesa. Timur ma corecteaza timid: hei Dani e baiat. Eu ca si cum n-am auzit ii raspund: O sa fie superba cu ochii ei si cu zambetul tau. O frumusete de fata, o printesa mica si dragalasa. Bateam campii cu gratie despre fetita pe care deja o si vedeam in bratele lor. 

Nu pot explica in cuvinte de ce simteam ca o sa fie fata. Asta simteam si-n fiecare zi intrebam ce mai face printesa mea, daca e cuminte, daca doarme? etc. Timur era putin suparat pe mine, nu intelegea de ce tot ii spun ca e fetita. De ceva timp se obisnuise cu ideea de a avea o fetita. A cautat chiar si nume de fete. 

Azi in urma cu ceva ore imi zice ca sunt la spital si ca asteapta cu nerabdare sa-si tina in brate pruncul. Ce poate fi mai sublim si mai frumos de atat? Nimic nu poate fi mai presus de clipa in care poti sa-ti tii in brate copilul. In sfarsit asteptarea i-a sfarsit. Timur scrie grabit un mesaj: Printesa a venit. Aveam asa emotii de mari ca nu reuseam sa citesc tot. I-am felicitat pe amandoi, i-am urat bun venit in lume micutei printese, m-a cuprins asa o bucurie de nu reuseam sa ma stapanesc. 

Am stiut tot timpul ca va fi o "Ea". Ii doresc sa aiba toata bucuria lumii, toata iubirea si toata bunatatea parintilor ei. Va fi un copil rasfatat si iubit. Crescut cu multa dragoste si bucurie. Am vrut sa va daruiesc si voua putin din bucuria mea. Va iubesc si va doresc o noapte linistita.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Bun gasit dragii mei,

 Ma simt ca un fulg(desi sunt o mica balenuta, de fapt un casalot in cautarea nemuririi), sunt ca o sfera de energie, ma uit in interiorul meu si ma vad alb-argintie, sunt asa frumoasa, ma pot transforma in ce vreau eu, sunt un copac cu ramuri aurii, sunt un inorog cu plete albastre alergand pe o pajiste plina cu maci, sunt o apa lin curgatoare, ceata diafana si stelute de ghiata, sunt fulg de nea, zbor in inaltul cerurilor, ating norii si, ingeri nemaivazuti imi apar in fata mea, dar eu nu am fata sunt un intreg, un intreg de fericire si bucurie fara de margini. 

Alerg cu o bucurie fara sfarsit catre muntii de clestar. Porti inalte aurii se deschid sa ma primeasca, aud zumzet de albine, flori de toate culorile plutesc in eter. Nu vad nicio radacina, cum traiesc florile? cine le ingrijeste? oh acum vad, zane micute si baghete magice schimba decorul. Aripi de foc insotesc ingerii dreptatii, elfi frumos imbracati dantuiesc in Palatul de Clestar, intr-un dans doar de ei stiut, atat de frumosi sunt ca si ingerii stau sa-i priveasca. Nu pot sa ma opresc din alergat, imi doresc sa vad toate aceste minuni. 

Casute de clestar imprejmuiesc castelul. Sunt ca o zeita a bucuriei, pot sa fac mii de culori, sa le trimit ca intr-un carusel peste toate formele de energie. Eman bucurie, iubire si liniste. Aud un clinchet de clopotel, alarma telefonului ma trezeste din vis. A fost o noapte de basm si am vrut s-o impart cu voi. Va doresc sa aveti bucurie, iubire si liniste. Va iubesc.

Cu drag pentru voi, 

Danielle

Iubirea e fundamentul fiintei noastre

Bun gasit dragii mei,

Am citit din intamplare cateva randuri despre dragoste care m-au pus pe ganduri. Sunt lucruri adevarate pe care cred ca toti le-am trait dar nu le-am povestit niciodata. Iubirea e fundamentul fiintei noastre, cred ca de aici trebuie sa incepem.

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"
Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il redau mai jos. Un indreptar de viata si de iubire adevarata.

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"
-Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?
- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.
- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?
- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.
- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?
- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.
- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?
- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.
- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...
- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.

Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.
- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?
- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...
- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

"Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire"

- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?
- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.
- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?
- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.
- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?
- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.
- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?
- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

"Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"

- Si atunci care e rostul casniciei?
-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?
- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?
- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?
- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine...
- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.

"Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"

- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.
- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?
- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?
- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...
- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?
- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa

Cu drag pentru voi,

Danielle