Bun gasit dragii mei,
Cele mai importante plante de leac sunt:
• Praz (Allium pornim) - în alimentaţie; cu zeamă de praz fiert se oblojeau hemoroizii;
• Salcie coaja (Salix alba) - era folosită pentru vopsit în galben; frunzele şi coaja se puneau în băi contra reumatismului;
• Salcâm (Robinia pseudaccacia) - florile se foloseau pentru vopsitul bumbacului. Ceaiul contra durerilor de burtă şi ulcer, durerii de cap, insomnii;
• Soc (Sambucus racemosa) - pentru prepararea sucului răcoritor. Băi fierbinţi conta reumatismului;
• Spânz (Heleborus purpurascens) - rizomul fiert în rachiu de drojdie, se ţinea în gură la durerile de dinţi. Contra râiei de animale. Se puneau în urechea porcilor
bolnavi de pestă;
• Zmeur (Rubus idaeus) - ceaiul se lua contra tusei, răcelii, durerilor de cap, de stomac şi de inimă;
• Morcov (Dancus carota) - conţine vitamine A, B, C, D. Mustul se da contra rahitismului. Dulceaţa de morcovi raşi se dădea contra tusei convulsive şi a durerilor de stomac, piept şi rinichi, contra hemoroizilor;
• Muşcata - peţiolul se introducea în anusul copiilor împotriva constipaţiei;
• Muşeţelul (Matricaria chamomilla) - oblojeli contra durerilor de cap. Bun dezinfectant al rănilor, gargară contra durerilor de gât şi de dinţi;
• Nalba (Malva silvestris) - frunzele şi florile crude se foloseau la umflături şi abcese. Ceaiul de frunze, contra tusei şi durerilor de rinichi;
• Rostopasca (Cheiidonium majus) - sucul lăptos - galben se punea pe negi şi pecingine. Ceaiul se lua în boli de ficat şi rinichi,
• Pătlagina (Cirsiuna arvense) - frunza se folosea la răni, bube şi umflături. Zeama contra limbricilor şi oprirea udului la copii;
• Păpădia (Taraxacum officinale) - primăvara frunzele se folosesc la salată. Florile erau întrebuinţate contra
pecinginei. Ceaiul de rădăcină sau flori se folosea contra durerilor de ficat şi circulaţia sângelui;
• Porumb (Zea mays) - ceaiul din mătase de porumb se folosea diuretic şi pentru piatra la băşica udului. Ceaiul de cocean, contra hemoroizilor. Ceaiul de spic de porumb
în boli de rinichi, ficat sau fiere;
• Izmă (Mentha piperita) – ceaiul, pentru durerile de stomac, tusă, dureri de piept şi răguşeală. Frunzele (legături), contra durerilor de cap;
• Liliac (Syreaga vulgaris) - frunzele se puneau pe răni. Fierte în lapte dulce se foloseau contra petelor de pe obraz;
• Măceş (Fructus cynosbati) - bogat în vitamine. Ceaiul se lua contra tusei, răguşeli, şi năduşelii, durerilor de stomac, durerii de inimă, durerii de rinichi;
• Mărar (Anethum graneolens) - decoctul seminţelor, contra durerilor de stomac. Ceaiul, în bolile aparatului urinar, durerilor de inimă şi arterosclerozei;
• Mesteacăn (Betula verrucosa) - în confecţionarea măturoaielor, în vopsitorie, în diabet, reumatism, gută. Cu frunze de afin şi traista ciobanului se trata diabetul;
• Coada şoricelului (Achillea millefolium) - dezinfectant la răni şi tăieturi;
• Costreie - băi contra reumatismului;
• Dud (Morus nigra) - coaja fiartă, împotriva limbricilor şi a teniei;
• Feriga (Driopteris felix mas) - rizomul uscat şi fiert, contra teniei, zeama, contra păduchilor şi a râiei;
• Gălbenelele (Calendula officinalis) - decoctul plantei se folosea contra gălbinarii şi ca bun dezinfectant al rănilor;
• Gutui (Cydonia oblanca) - în alimentaţie gemuri, marmeladă, dulceaţă, compot, lichioruri. Din seminţe se prepară apa de ochi. Ceaiul de frunze, contra bolilor de
inimă;
• Hrean (Armoracia rusticana) - în alimentaţie pentru condimentarea murăturilor. Hrean fiert cu vin, contra durerilor de dinţi. Băi cu vrej de castravete, contra
hemoroizilor;
• Iarba lui Tatin (tătăneasa) (Symphytum officinalis) - în legături, împotriva scrântiturilor şi fracturilor de mâini şi picioare. Rădăcina plămădită în rachiu (câte un
păhăruţ) contra durerilor de ficat. Legată într-un prosop, încălzită, contra durerilor de şale;
• Busuioc (Ocinum basilium) - frunzele se puneau la tăieturi şi bube. Cu tulpina aprinsă se ardeau negii;
• Castravete (Cunumis sativus) - tulpinile (vrej), băi împotriva reumatismului. Laptele de castravete copt, pentru întreţinerea tenului feţei;
• Căpşunul (Fragaria viridis) - pentru gemuri, dulceaţă şi siropuri. Ceaiul de tulpini, pentru durerile de rinichi;
• Cimbru (Sautreja hartensis) - ca plantă aromatică în prepararea mâncărurilor. Ceaiul, contra durerilor de piept;
• Cireş şi vişin (Cerasus avium şi Cerasus vulgaris) - ceaiul din coade neîndulcit se lua contra tusei, durerilor de stomac şi de şale, bolilor de rinichi;
• Cânepa (Cannabis sativa) - decoct din puzderie rămasă la meliţă, contra hemoroizilor;
• Coacăz (Ribes rubrum) - decoctul contra bolilor de rinichi, boabele sunt comestibile. La prepararea siropului şi vinului tonic;
• Coada calului (părul porcului) (Egvizetum arvense) - contra durerilor de rinichi, stomac, piept - răceli, năduşeli, împotriva inflamaţiilor;
• Afinul (Vaccinium myrtillus) - la culoarea vinurilor, pentru vopsitul firelor şi ţesăturilor, la prepararea afinatei şi siropului, la prepararea ceaiului împotriva diareei. Frunzele amestecate cu frunze de mesteacăn fierte cu câteva frunze de laur, împotriva diabetului;
• Cicoare (Centaurea jacea) – ceai, contra durerilor de inimă;
• Laptele câinelui - dezinfectant al rănilor la animale, împotriva râiei, păduchilor şi căpuşelor;
• Ardei iute (Capsicum anuum) - frecţii contra junghiurilor, în spirt;
• Boz (Sambucus edulis) - la vopsitul fibrelor, ceaiul, contra durerilor de dinţi. Ceai de boz, împotriva reumatismului. Cu tulpini de boz se îmbrăcau paparudele.
Cu drag pentru voi,
Danielle