Bun gasit dragii mei,
Desi anul acesta am hotarat sa ramanem acasa la Bucuresti, pe ultima suta de metri cand Ali isi pregatea bagajele am simtit ceva ca si cum cineva imi spunea ca trebuie sa mergem cu ea. Asa am facut, am pregatit tot ce ne erau necesare si am plecat.
De obicei cand ne urcam in masina eu ma rog in gand si ii ung cu mir pe Ali si pe Victor, nu stiu de ce fac asta dar simt ca e ca o protectie pentru noi. Ei de data asta nu am mai facut asa. M-am luat cu aranjatul gentilor cu laptop-uri, a sacosei cu medicamente, a sticlelor cu apa, fanta si a cafelelor si am uitat cu desavarsire ce trebuia sa fac. :(
Drumul prin Bucuresti acum in preajma sarbatorilor il stiti deja, nu va mai povestesc, ne-a luat o ora sa iesim din oras, si asta doar fiindca Victor e un bun sofer si cunoaste toate scurtaturile...Camioane, autocare, masini garla pe tot traseul Bucuresti - Botosani. Am mers greu cu peripetii, (adica cu multi idioti pe drum), unora le da Dumnezeu multi bani isi i-au masini "bengoase" dar nu stiu sa mearga cu ele, ei nu inteleg ca nu e totul viteza ci stapinirea volanului, arta de a conduce.
In fine voi stiti despre ce vorbesc doar ati vazut de multe ori "bizoni in trafic". Ajungem cu greu la Roman, de obicei mergem prin oras, acum am luat-o pe centura, iesim aproape de peco si inainte cu vre-o 20 de metri de a face dreapta un cretin cu un taxi nu apreciaza distanta corect si-l vad cum se indreapta cu viteza spre noi vrand sa intre in Peco.
Victoras a virat puternic dreapta si ne-a salvat, efectiv ne-a salvat sau poate ca ingerii nostri stateau de paza, avand grija sa nu patim ceva ca doar trebuia sa ajungem acasa la cei dragi. Soferul din taxi cred ca nu ne-a vazut. Nu-mi pot explica reactia lui Victor, parca o mana nevazuta a pus mana pe volan si a tras dreapta mult, mult aproape ajunsesem paralel cu drumul, noroc ca pe banda 1 nu era nicio masina.
L-am rugat pe Victor sa opreasca masina pentru ca simteam ca mi-a stat inima. Aveam in fata ochilor acea masina care venea spre noi sa-l omoare pe Victorasul meu, am urlat de durere, nu mi-am imaginat niciodata ca o sa reactionez asa, de fapt am tipat, cred ca am facut un atac de panica, nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Am coborat cu totii din masina, ne-am strans in brate, ne-am linistit si am pornit din nou la drum.
Atunci am simtit ca Dumnezeu ne-a tinut in palmele lui, ne-a daruit ingerii sa ne protejeze cu aripile lor. Am simtit o caldura in tot corpul, eu numaram secunde in gand 1 2 3 si vedeam botul taxiului cum intra in portiera de pe partea lui Victor si brusc totul se sterge din mintea mea... Victor ma striga Dana, Dana gata suntem bine. Atat de tare am tipat incat eram ragusita si cand am ajuns la Frumusica.
Acum datorita Divinitatii si lui Victor pot sa va spun din nou ca va iubesc pe toti, ca va doresc sa fiti buni, sa daruiti iubire si va rog sa va ganditi din cand in cand si la Divinitate. Va doresc din toata inima un an nou mai bun, cu multe realizari, cu multe bucurii, cu fericire, cu liniste si pace. La multi ani tuturor oriunde v-ati afla pe acest pamant!
Iti multumesc Doamne pentru bunatatea ta, iti multumesc ca ne-ai mai lasat ceva timp pe pamant.
Cu drag pentru voi,
Danielle
