Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,
Hoinărise un timp prin astre...Noaptea trupul mi-i pustiu
Heruvimii de mătase l-au ademenit prin vis
Iar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis.
Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpând
Fluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,
Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumești
Am luat doar clipe care peste noapte le-împlinești.
Sufletul mi-l chem acasă, peste inimă-l așez
Mâinile ridic în aer și rostesc al nostru crez
Ca lumina să coboare peste chipul nostru blând
Întunericul s-alunge, sufletul să-l văd râzând.
Autor: Daniela Damian
28 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani