Bun gasit dragii mei,
Am sa va spun o poveste despre licurici. Intr-o seara am iesit in livada iar printre firele de iarba am zarit cativa licurici. Cred ca multi dintre voi ati vazut s-au ati auzit de aceste fiinte gingase, sunt mici cat niste furnici cu aripi. Mi-am lasat papucii si am pasit usor pe iarba proaspat cosita. M-am strecurat printre copaci de parca nu voiam sa-i deranjez. Eram asa de incantata ca-i pot privi. Mama are un obicei de a planta multe, multe flori. Cred ca stiti parfumul Reginei Noptii, a Palmei Maicei Domnului, etc. In livada de o parte si de alta a copacilor avem iarba si flori. Acolo e raiul albinelor ziua, iar noaptea a licuricilor si a fluturilor. Nu mai vazusem de mult licuricii, mi-era dor sa ma joc cu ei.
Razele argintii ale lunii invaluie petalele florilor, o adiere de vant coboara deasupra lor aducand cu ea mirosul fin al reginei noptii. In lumina diafana poti zarii licuricii. Sunt atat de mici si de stralucitori. Vanturand coditele si aripile ca de spiridusi, emana o lumina fosforescenta care lumineaza florile. Cu limbutele ascutite ca niste ace se straduiesc sa obtina cel mai dulce nectar al florilor. Sar din floare in floare, apoi se ascund prin iarba. Oare ce-or gandi despre mine? Hihihi
As sta ore in sir sa privesc licuricii...imi doresc ca toti copii si chiar si voi sa va aduceti aminte de iarba verde de acasa. De mirosul de iarba proaspat cosita si de mersul cu talpile goale prin iarba. Luati-va copii, intindeti o patura, descaltati-va si traiti din nou senzatia miraculoasa de a calca pe iarba. O sa simtiti ca sunteti din nou copii si o bucurie imensa o sa va cuprinda inima. :)
Noapte buna dragii mei oriunde v-ati afla. Fie ca Divinitatea sa va ocroteasca somnul, visele si pasii in fiecare secunda a vietii voastre.
Cu drag pentru voi,
Danielle
