Mai lasă iarnă fugii să mai cadă,
Peste pământ și peste neputinţe,
Iar sufletul să-mi nască vii dorinţe
Peste pământ și peste neputinţe,
Iar sufletul să-mi nască vii dorinţe
Și ochii mei zăpada s-o mai vadă.
Să ningă tainic, ca într-o poveste
Și-n sobă, focul să-l aud trosnind,
La sănii, murgii s-aud nechezând
Și-n suflet, lasă-mi rugile celeste.
Să mă îmbete iarnă, iarăși, albul tău
Și-n inimă să-mi fie veșnic bucurie,
S-o împart la lumea care nu mai știe,
Ruga s-o urce-n cer, la Dumnezeu.
Mai lasă-mi iarnă crivățul să vină,
Și la ferestre, lasă gerul, să picteze flori,
Le-oi șterge dimineață, de cu zori
Cu prima rază a Soarelui, divină.
Mai lasă-mi iarnă fugii să mai cadă,
Peste pământ, și munți, peste fiinţe,
Și-n sufletul ce poartă-n el dorinţe,
Peste pământ, și munți, peste fiinţe,
Și-n sufletul ce poartă-n el dorinţe,
Când ochii mei zăpada vor să vadă.
Autor Daniela Damian
27 Ianuarie 2023, Frumușica, Botoșani