Prin timpul legendar

Acrostih

Povești ascult și-aștept să se-mplinească

Rândurile scrise cu sânge în pământ

Ielele în dansul lor să se pornească

Nimic să nu le-atingă, de nu-i sfânt.

Timpul trecut în veci nu se întoarce.

Inimi pierdute pentru al nostru plai,

Mladițe bune, ce veșnic doar vor tace

Pământul nostru-i sfânt, un colț de rai.

Umili am fost și n-am avut ce face

La noi cuvântul dat...E-un mod de trai...

Lumina vie ce-o purtăm în suflet,

Energia sfântă purtata prin cuvânt

Glasul blând și-al nostru molcom umblet

E tot ce-am moștenit pe-acest pământ.

Nu ne-om uita nicicând strămoșii noștri

De geții liberi veșnic ne e dor...

Avem în suflet dor și zori de zi albaștri

Români cu inimi calde, popor nemuritor.

Autor: Daniela Damian

13 Ianuarie 2022, București

Mama-i aici, nu plânge, am venit

Cum să mă poți îngenunchea vreodată

ori să mă faci să sufăr mult prea mult?

Când, în ceru'-nalt e-un înger, și-l ascult,

măicuța mea, la cer de-un an plecată...

Când rugăciunea-mi urc la cele sfinte

iar lacrimile-mi calde alunecă pe-obraz,

sufletul mamei-i lângă mine la necaz

și gândurile bune le trimite-n cuvinte.

Mi-e greu, eram copilul ei cel mai iubit

de asta inima-mi pe loc se răzvrătește

iar sufletul îmi plânge și-mi șoptește:

-Mama-i aici, nu plânge, am venit... 

Autor: Daniela Damian

9 Ianuarie 2022

Frumușica, Botoșani

Cine

Cine te alintă dimineața devreme

și cine te scoală dimineața ușor,

cine îți suflă suav peste gene,

spunându-ți: de chipul tău drag și astăzi mi-e dor?

Și cin'te trezește-ntr-o grabă nebună

și de pe buzele-ți dulci fură-un sărut

cine te strânge blând după umăr,

și pe pleoape sărutul ți-l așează tăcut?

Inima-ți bate stârnind sentimente

somnul îți fuge printre genele lungi,

ochii albaștri ce nasc dulci momente

mă privesc și-i subjug, nu ai unde să fugi...

Autor: Daniela Damian

8 Ianuarie 2022

Frumușica, Botoșani

Dumnezeu pictează-n ceruri

Dumnezeu pictează-n ceruri și pe tălpi de îngeri pune

vii culori ce-s ancestrale și ne vindecă...de noi...

îmi trimite gânduri bune, fără pic de-amărăciune

și-mi aleargă peste suflet, visele le vreau-napoi...

Doamne tu ai strâns iubirea, revărsând-o pe pământ,

vântul l-ai trimis s-aline umbra bradului bătrân,

sufletelor zbuciumate le-ai trimis alint și miere

să-ndulcească clipa strânsă printre vise efemere...

Să ne îndulcești și dorul rătăcit în lumi astrale

ce mai caută-n tăcere jumătăți de conținut

când distanțele o străbate rupând lanțuri de durere, 

azi pierdute în neanturi și purtate în zori de vânt...

Doamne dă-mi puterea vie de a mai găsi în oameni

rugi, iubire, hotărâre nerostită prin cuvânt

dăruiește toate astea muritorilor pe cale,

vii culori ce poartă-n ele fericirea pe pământ.

  

Autor: Daniela Damian

8 Ianuarie 2022

Frumușica, Botoșani

Un fulg de nea

Un fulg de nea a rătăcit o vreme

și lin a coborât înspre pământ

s-a așezat timid la mine-n gene

și întreba de zor: eu cine sunt?

Ești lacrimă, din ceruri hărăzită,

ori poate-un strop de apă din ocean,

steluță-n brad, pe-o creangă răsucită

ce-mi bate-n geam, în fiecare an...

Autor: Daniela Damian

8 Ianuarie 2022

Frumușica, Botoșani

Grea moștenire

Ai vrut să-mi furi ce mi-au lăsat străbunii
pământul de sub tălpi ai vrut să-mi furi,
dar Dumnezeul meu e sus, deasupra lumii

și-ntreabă blând: copile, câte poți să-nduri? 

Noi te-am primit acasă, cu pâine și cu sare

din inimă ți-am dăruit tot ce-am avut

mă-ntreb încet, în gând, nu-i blasfemie oare

lozinca ce-o rostim:''Noi vrem pământ!"?

Am îndurat nevoi și neajunsuri multe

umili am fost mereu, genunchiul am plecat,

credința ne-am păstrat, mereu, în cele sfinte

și-I mulțumim lui Dumnezeu de ce ne-a dat!

Ai vrut să-mi furi ce mi-au lăsat străbunii
pământul de sub tălpi ai vrut să-mi furi,
dar Dumnezeul meu e sus, deasupra lumii

deschis-a ușa-ncet, la casa de nebuni... 

Autor: Daniela Damian

8 Ianuarie 2022

Frumușica, Botoșani