Bun gasit dragii mei,
E frig si ploua marunt, e noiembrie deja. Pasii ma duc spre cararea vietii mele. Imi aduc aminte cu drag de mirosul mamei, caldura trupului ei ma face sa dorm, un sentiment de siguranta imi strabate corpul micut atunci cand o prind cu manutele de gat, simt siguranta si dragoste, mainile ma strang cu drag la pieptul ei. Sentimente unice imi vin in minte, da...imi amintesc multe lucruri dragute.
Urc lin catre adolescenta. Emotii firesti, lucruri noi imi incinta imaginatia, imi doresc sa fiu doctor de suflete...sa vindec durerea lumii. Asa spuneam cand eram mica, dar nimic din ce mi-am dorit nu s-a implinit. Am crescut frumos, am avut vise, dorinte si impliniri. Nu am stralucit, a trebuit sa muncesc mult ca sa fiu ceea ce sunt azi. Dar ce sunt azi? Cred ca sunt un om bun, incerc din toata inima sa fac bine, incerc sa aduc bucurie pe fetele oamenilor...
In viata mea au fost multe lucruri bune, dar si unele grele. Invatam sa trecem peste. Tineretea ne este marcata de parinti, de cele mai multe ori le respectam dorintele chiar daca uneori nu corespund cu ceea ce noi ne dorim. Suntem ghidati cumva sa facem ce considera ei ca ar fi corect.
Poate ca uneori mai important ar fi sa ne ascultam doar inima, sa ne lasam condusi doar de judecata inimii. In floarea vietii ne lasam condusi de partenerul de viata, ei ne modeleaza asa cum cred ei ca suntem noi. Niciodata nu stii cum sa reactionezi de frica sa nu-ti superi partenerul. Rar suntem noi cu adevarat in viata noastra. In acele momente ne dorim sa dezvaluim cate ceva din ceea ce suntem noi.
Vise si dorinte ascunse in adancul inimii, trairi pe care doar noi le stim, dureri ce le tinem ascunse de ochii vigilenti ai partenerului, lacrimi ale neputintei noaste, franturi din viata pe care le-am vrea uitate, ganduri ascunse de suicid, toate astea fac parte din noi.
Purtam in noi iubire si viata, speranta si dor, uitam sa daruim sufletului libertatea de a alege ce vrea el sa traiasca. Venim din negura timpurilor doar pentru o clipa pe pamant pentru a experimenta viata in aceste corpuri umane. Vrem sa cunoastem cum e sa fii OM.
Eu am experimentat cum e sa fii OM si...m-a durut. Mi-am deschis inima, am spus tot ce aveam de spus in gura mare, mi-am strigat dragostea, am facut tot ce am crezut ca este corect, mi-am respectat promisiunile, am daruit lumii iubirea mea pura, bunatatea sufletului si gingasia lui. In schimb am primit durere si multi au incercat sa-mi lase urme adanci de pasi pe suflet.
Mi-am inchis inima de mult, doar o singura persoana a avut acces acolo, doar un loc a fost si a fost ocupat(Victor mi-a furat locul din inima mea si n-a mai lasat pe nimeni sa intre), n-am mai lasat pe nimeni sa-mi faca urme adanci pe suflet.
Cu drag pentru voi,
Danielle
