Azi am simtit gustul dulce amarui al Adevarului

Bun gasit dragii mei,

Am citit azi un articol scris de o prietena virtuala Andreea Gecse care m-a facut sa-mi analizez viata ca la o radiografie. Hmm aici e putin negru, aici e bine, aici trebuie modificata radical structura ADN-ului...Doamne pune mai multa bunatate in oameni...

A scris un articol atat de adaptat vietii cotidiene incat te si sperie aceste randuri. Viata trece pe langa noi intr-un ritm ametitor, nici nu mai avem timp sa ne traim vietile, sa reactionam la neadevarurile spuse de altii, adica "de baietii si fetele destepte". Suntem doar privitori si nepasatori la toate cele vazute. Are dreptate cand spune ca citim de multe luni doar titluri negativiste:"Suntem un popor de idioti care-si merita soarta"...Suntem la fel zicea Andreea, noua nu ne pasa si are dreptate in tot ceea ce scrie. 

Doamne, Andreea stie ce spune pentru ca o spune din inima ei, trece totul prin mintea ei, sufera dar analizeaza cu exactitatea unui chirurg toate trairile noastre si vindeca acolo unde gaseste cate un suflet bolnav. 

Noi suntem un popor bun, rabdator care a dat multe genii. Am avut nenorocul sa fim condusi de oameni care nu vad dincolo de bunastarea lor si de propriile buzunare. Asta e. Nu toti avem curajul Andreei. 

Ah dragilor dar nu am spus nimic despre Andreea. Sper din toata inima sa nu o supar daca o sa spun cateva cuvinte despre ea. 

Am cunoscut-o pe Andreea citindu-i postarile de pe blogul ei "Cafeneaua lui Anael." Prima data m-a bufnit rasul cand am vazut titlul-ma gandeam cafeneaua lui leanA, ce poate scrie o fata asa draguta aici. Apoi am citit cateva randuri si apoi cateva articole, iar apoi asteptam cu nerabdare in fiecare zi postarile ei. 

Andreea e o femeie frumoasa, desteapta, cu un suflet bun, are prea mult curaj si asta e molipsitor. Citindu-i postarile te trezesti ca-ti da ghiont curajul, te intreaba:-"Hei ce faci? de ce taci? spune ceva..." Iti multumesc Andreea! Daca as fi Dumnezeu te-as clona. 

Am simtit ca trebuie sa scriu asa. Va propun s-o cititi pe Andreea sa vedeti ce om frumos se ascunde in spatele numelui: Cafeneaua lui Anael. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

Dor de-acasa!

Bun gasit dragii mei,

M-am trezit cu un gust amar si un dor nebun de cei dragi ai mei. Un dor de parinti, de satucul meu, de parfumul florilor din gradina mamei...

Abia astept sa plec acasa, desi locuim in Bucuresti de 30 de ani, acasa e acolo unde m-am nascut, e casa parintilor mei. Casa care pastreaza mirosul amintirilor mele, e locul unde ma simt in siguranta, unde pot sa dorm cat vreau fara sa ma deranjeze vecinii, unde pot sa ascult muzica, sa citesc o carte, unde pot bea o cafea buna si chiar unde pot dansa pe iarba proaspat cosita, locul unde simt ca sunt EU. 

Am uitat sa va spun ca e vremea cireselor si a licuricilor, vremea trandafirilor pentru dulceata, a fragilor dar si a capsunilor. Ah Doamne cat de frumos e acum. 

Mama, de cateva zile, de cate ori vorbim cu ea, ne intreaba: "-Da cand veniti mama?, glasul ei transformat de emotia revederii, poarta in el dorul de noi. 

Nu pot explica ce simt atunci, simt vocea mamei in suflet, parca glasul ei patrunde acolo si se cuibareste asa usor si adanc ca nu cumva sa nu ne ducem acasa, sta acolo si ne protejeaza pe tot parcursul drumului. 

Mama e o femeie frumoasa, trecuta prin multe incercari, dar intotdeauna a fost o luptatoare si inca este.  Se trezeste dimineata devreme si "dupa ce face rondul" cum zice ea adica deschide poietile la gaini, la pui, le da de mancare, apa, revine vesela in bucatarie, o vezi cum merge fuga la chiuveta se spala pe maini si pune de-o cafea. Doamne o ador. Incet, incet toata bucataria miroase a cafea. Cate-odata ma striga "-Daniela, hai miti ca e gata cafeaua." Asa ma alinta ea, da nu numai pe mine ci pe toate trei, ca doar are trei fete cucuiete, hahaha. O iubesc, Doamne o iubesc asa mult incat as face viata mea jumatate cu ea doar sa fim mereu impreuna. 

Mama o iubeste cel mai mult pe Alina. Cu ea are o relatie speciala. Alinuta e sufletul ei. Comunica cu ea fara cuvinte, doar din priviri. Ahaha o vad pe Ali ca zice: "-A nu mama te rog nu, avem de toate nu mai facem si placinte cu branza dulce," mama zambind zice: "-parca mi-ai citit gandurile, sa vezi tu ce placinte facem noi." Doamne le iubesc mult, mult.

Viata la tara e frumoasa daca inca iti mai traiesc parintii. Pastrati cat mai mult legatura voastra cu ei, asa m-a invatat Victor sa fac, sa fiu acolo cu ei cat de mult timp am. Iti multumesc  pentru asta Victor, tu stii cel mai mult ce inseamna asta. Asa cum zici tu mereu sa nu uitam unde ne sunt radacinile, caci fara radacini si fara Dumnezeu suntem nimeni.

Pot sa va povestesc zile intregi despre ai mei si tot nu m-as plictisi dar intotdeauna ce e mult strica asa ca alta data o sa va spun alta poveste desprinsa din realitatea vietii mele.

Cu drag pentru voi,

Danielle