Lunaris sabia dreptatii.

Ranile adanci le-am curatat si nu-mi venea sa cred ca supravietuiam in urma acelui atac. Eram ascuns in spatele otelariei. Fumul greu de fier incins se raspandise in toata cladirea...cea mai ramas din ea in urma conflictelor. Oamenii fugeau disperati din fata robotilor umanoizi. Imi trebuia o sabie noua. Aveam ascuns in geanta o fasie din lumina lunii. Diamant fin al muntilor de Cristal. Dalonia mi-o daruise acum mult timp. O tineam ascunsa...Am cautat otelul cel verde si am aprins forja. In varcarmul rotilor de masini blindate mi-am faurit sabia Lunaris-sabia dreptatii. Era singura arma care omora roboti. Dalonia ma gasise slefuind arma. Am ramas pana la intunericul serii. Iesisem amandoi la vanatoare. Prin razele lunii vedeam mogaldete pitite dupa masini arse de flacari. Copiii speriati taceau malc, doar, doar vor supravietui. Dalonia ajunse in dreptul lor si-i indruma sa paraseasca zona. Ii trimise in buncar, la adapost. Amira ii astepta acolo. Le spuse parola si urca in susul strazii. 

Un grup compact de roboti fusesera teleportati in zona de lupta. Sabiile Daloniei straluceau in noapte. Faldurile mantiei dezgolisera frumusetea trupului ei de zeita a lunii. Lupta cu toata fiinta...

Macelarise sute de roboti...Imi simti prezenta in dreptul ei. Isi puse mainile pe sabie si-i darui flacara dreptatii. Scrise cu virful sabiei ei pe lama: Lupta-voi pentru dreptate. Ii rostise numele magic Lunaris si o lucire dumnezeiasca o facu vie...Fug in spatele unui teleportor, inca se mai auzeau in noapte zgomotul de circuite arse. Auzeam zumzetul facut de rotile lor cand patrulau pe soseaua ingusta. Dalonia imi facu semn si...amandoi am ridicat sabiile. Ascutisurile lor taiau adanc robotii. In cateva minute scapasem de ei.

Fusese o noapte grea. Ne indreptam spre adapost. Dintr-un gang un copil fugise chiar in bratele ei. Chipul ei angelic emana siguranta si bucurie. Il luase in brate, dar ca un facut mi-l plasase mie. Hai Victorius du-l tu ca uite a si adormit...

Am deschis usa buncarului si o multime de copii isi gasisera locul acolo in bratele Amirei. Ii hranise si-i aparase cu pretul vietii ei. Acum ne puteam reface orasul. Cativa zeci de oameni ne-au inconjurat si la lumina rece a lunii am facut noi strategii de supravietuire. Scapasem din infern. Dalonia ramase alaturi de noi, daruindu-ne speranta de a fi din nou oameni...

by Danielle,

Bucuresti, 26.11.2019