Boala este partea din tine neiubita.

"Cu boala nu trebuie luptat. Cum poti fi impotriva a ceea ce este in tine, in fiinta, in suflarea ta? Cu boala nu trebuie sa fii inversunat, nici sa o pui la zid si sa arunci in ea cu sageti otravite.
Cum poti fi impotriva a ceva ce tu ai creat? Cum poti fi dusmanul a ceva ce te poate trezi, vindeca cu adevarat?
Cu boala trebuie sa fii bland, rabdator, iubitor.
Boala este partea din tine neiubita.

Este partea intunecata a simturilor, a sentimentelor tale.
Este gunoiul strans sub presul ignorantei, uitarii de sine.
Tu nu esti separat de ea, nu ai granite, nu-ti este straina, inamic. Cu ea nu te lupti, nu arunci cu pietre, nu o inveninezi, nu o tulburi si mai tare.
Cu cat o faci mai mult, cu cat mai mult te indepartezi de ea cu ura, cu atat ghiarele ei se vor ascutii, coltii ei vor sfasia. Caci fara iubire si lumina totul se duce spre deznadejde si otrava a simturilor..
Boala iti sapa in zidul cladit de tine, numit importanta de sine. Iti slefuieste orgoliul, ia din colturile aspre ale Ego-ului.
Cand incetezi lupta cu ea, boala se poleieste cu lumina. Nu mai creste, nu-si mai ascute coltii, pentru ca nimic nu o mai poate spori.
Bunavointa, rabdarea, linistea nu o pot creste.
Lumina, armonia, pacea, bucuria nu o sporesc nicicum. Speranta, credinta, iubirea ii taie aripile, o aseaza domol pe taramul rabdarii.
Inceteaza sa lupti cu boala ta, cu creatia ta, cu frica de ea.
Ia-o in brate si trimite-i ce ai uitat sa-ti trimiti tie atata vreme.
Trimite-i bucuria de a fi cu tine, de a te bucura de fiecare moment, de fiecare fir tesut de bunul Creator.
Bucuria de a te insenina cu fiecare rasarit si de a te intelepti cu orice apus.
Bucuria de a nu te simti vinovat de ceea ce esti, de cum arati.
Bucuria de a nu-ti pasa ce cred altii despre tine, de a nu baga in seama vorbele si gandurile lor necurate.
Bucuria de a crede intr-un Dumnezeu asa cum il simti: Nemarginit, Infinit, Vindecator"

by Gabriel Socaciu