Când tu te schimbi, lumea din jurul tău se schimbă

Totul poate fi minunat în viața ta, atunci când îți propui. Ieri a fost o zi remarcabilă, mi-am dat seama de cât de multă lume mă iubește și mă apreciază, mi-am dat seama încă o dată cu câtă frumusețe și iubire ne inconjoara aceasta lume minunată în care trăim. Nu-i așa că îți doresti și tu să simți în fiecare zi aceste bucurii?…Nu-i așa că ai vrea să te bucuri în fiecare moment de lucrurile minore care-ți aduc o contribuție imensă în viață? Nu-i așa că vrei să te iubești mai mult și să fii iubit/ă mai mult? Nu-i așa că ți-ai dori mai mulți prieteni, cu care să petreci timp de calitate, mai multă influență, putere, apreciere?

Știu cât de mult îți dorești toate acestea, tocmai de aceea m-am hotărât să-ți spun că pe toate le ai în mâna ta, totul stă în puterea ta. Și știi de ce? Pentru că totul depinde numai de felul în care tu privești lumea în care trăim, felul în care percepi o experiență de viață, modul în care îți percepi prietenii și oamenii care te înconjoară zilnic…Fii întotdeauna deschis și recunoscător…găsește aspecte pozitive în absolut orice lucru, vezi doar ce e mai bun în ceilalți…și tocmai de acele lucruri vei avea parte mai mult….

Când tu te schimbi, lumea din jurul tău se schimbă...cât de adevărat! Când tu îți schimbi perspectiva cu privire la orice aspect și orice domeniu al vieții tale, atunci realitatea ta fizica se schimbă ! Totul depinde de cum interpretezi tu ceea ce trăiești ! Fii încrezător, fii recunoscător, dăruiește cât mai multă iubire, cu cât mai mult entuziasm….schimbă-ți viața, schimbă-ți concepțiile care te țin pe loc….tranformă-le în atitudini proactive, energice și productive….

Trăiește viața pe care ți-o dorești!

Simt în mine o bucurie imensă, pe care aș vrea să o simți și tu în timp ce citești aceste rânduri ! Stiu că știi că meriți mai mult! Stiu că vrei să meriți mai mult! Stiu că vrei lucruri minunate de la tine și de la cei din jur….Atunci AMINTEȘTE-ȚI întotdeauna:”Totul e doar în capul tău…când imaginea din capul tău se schimbă, lucrurile din realitatea ta se transformă miraculos.”

Iubește viața, profită la maxim de toate bunătățile pe care ți le oferă, trăiește o viață prosperă, trăiește în splendoare și în plenitudine! Binecuvântează și bucură-te ! Dă drumul la rezistență și concepe-ți convingerile cele mai de succes! Nu uita: Când tu te schimbi, lumea din jurul tău se schimbă!

Iubirea este Strop de Lumină…Iubirea este forța din Univers care poate mișca munții…Fii tu însuți!

Trăiește în armonie cu Creația!

Trăiește în armonie cu tine însuți!

Păstrează-ți inima deschisă, mereu deschisă!

Zâmbește atunci când inima iți zâmbește!

Simte când inima iși mărește bătăile...

Repiră conștient și simte-ți respirația!

Iubește când inima ta iubește!

Fii fericit atunci când în ființa ta inundă fericirea!

Revarsă-ți compasiunea asupra ființelor umane!

Dăruiește iubire, fericire, zâmbete fără să te aștepți să primești înapoi!

Fii TU!

Nimeni și Nimic nu te poate împiedica să te iubești mai mult decat TU însuți

Pentru multe persoane poate fi foarte dificil să se privească prin ochii iubirii; acesta este însă cel mai important principiu pe care trebuie să îl avem în minte în orice întreprindem, indiferent că este vorba despre vindecarea unei afecţiuni, despre reuşita unui ţel sau despre o relaţie de cuplu.Mulţi dintre noi am învăţat încă din copilărie că, dacă facem o greşeală, nu mai suntem iubiţi şi putem fi pedepsiţi (de părinţi, de Dumnezeu etc.); cu alte cuvinte, iubirea poate veni doar “condiţionat”, în funcţie de comportamentul nostru; tema “iubirii de sine” reprezintă astfel una extrem de importantă, în condiţiile în care sufleteşte şi mental noi credem că nu merităm să ne iubim prea mult.

Credințe

Iar când nu credem că merităm iubirea noastră, exact aşa ne comportăm şi cu ceilalţi: ca şi cum am încerca să demonstrăm acest lucru mereu.Şi este firesc: cum ai putea să te iubeşti şi să te accepţi complet dacă ai sentimente negative faţă de tine însuţi?Şi mai mult, cum ar putea ceilalţi să te iubească dacă nici măcar tu nu o poţi face? O dată ce începi să simţi dragoste pentru tine, indiferent de situaţia în care te afli şi de greşelile pe care tu crezi că le-ai făcut, inclusiv când ai sentimente de vinovăţie sau de teamă care pot fi distrugătoare pentru suflet şi sănătate, lucrurile încep să se întâmple pozitiv în viaţa ta. Este important să ne eliberăm cât mai devreme de tiparele noastre autodistructive, deşi uneori nici nu ne dăm seama că matriţa după care acţionăm nu ne mai este de folos şi atunci nici nu ne dorim să o schimbăm.

Test

Verifică însă cât de mult te iubeşti: încearcă să spui fraza “mă iubesc şi mă accept din toată inima, aşa cum sunt“; ce notă de adevăr dai acestei fraze, de la 0 la 10, unde 10 este intensitatea maximă, adică “perfect adevărat”?Dacă nota ta este între 8 şi 10 stai destul de bine, dar tot ai mai putea lucra puţin pentru îmbunătăţirea ei;dacă nota este între 5 şi 7, ai de recuperat cam jumătate din iubirea pe care nu ai crezut că meriţi să ţi-o dăruieşti,iar dacă nota este sub 5 va trebui să lucrezi mai mult pentru a creşte nivelul de iubire pentru tine.

În ce fel să te iubeşti însă?

A te iubi aşa cum eşti seamănă cu dragostea necondiţionată a unei mame faţă de copilul ei, deşi e mai mult decât atât; este asemeni iubirii divine pentru tot ceea ce există, fără judecată. A te iubi necondiţionat este cel mai măreţ dar pe care ţi-l poţi face. Iubeşte-te complet, fără teamă.Dacă mâine n-ai mai fi, nu ţi-ar părea rău că până azi nu te-ai iubit mai mult?

Iubirea necondiţionată e un dar divin.

Atunci când nu mă pot ierta sau nu mă pot iubi oricum aş fi înseamnă de fapt că nu am învăţat încă un principiu simplu de viaţă: nu există greşeli sau păcate;Eu am nevoie să trec prin anumite experienţe necesare mie ca să pot evolua şi orice aşa-zisă “greşeală” este doar o etapă în desăvârşirea mea: o dată ce am trecut de ea am învăţat ce trebuia şi merg mai departe fără să o repet.

RUGĂCIUNILE DE IERTARE AU ROLUL DE A DEBLOCA ENERGIILE NEGATIVE STOCATE ÎN MINE, ca urmare a lecțiilor de viață prin care trec.

A trăi în prezent şi nu în trecut (cu regretul că aş fi putut face lucrurile altfel) ori în viitor (atunci când mă îngrijorez pentru ziua de mâine) poate fi cel mai dificil lucru pentru mulţi; e greu să devii atent la ceea ce se petrece acum în jurul tău, la sentimentele tale, la nevoile tale, la oameni şi la frumuseţea vieţii fără să te gândeşti la probleme; dar dacă poţi să o faci, viaţa devine minunată. Iartă-te şi iubeşte-te aşadar din toată inima, aşa cum eşti, fiindcă nimeni altcineva nu o va face în locul tău şi oricum, tu ştii cel mai bine ce nevoi ai şi cum să ţi le împlineşti.

Sentimentele reprezintă limbajul corpului

Dacă vrei să afli care sunt cele mai bune decizii pentru tine, fii atent la corpul tău, căci el îţi va comunica prin emoţii tot ceea ce trebuie să ştii. Ţi s-a întâmplat vreodată să vrei să faci un lucru pe care ţi l-ai dorit şi totuşi să trăieşti senzaţii de teamă sau panică, să începi să tremuri fără motiv sau pur şi simplu să ai o senzaţie neconfortabilă? Este pentru că trupul tău încearcă să îţi transmită mesajul că ceea ce vrei conştient nu e acceptat deplin şi de subconştientul tău.

Traumele rămase nevindecate pot ieşi la iveală în cele mai bizare momente, uneori fără să înţelegem ce anume ne-a determinat să reacţionăm astfel. Spre exemplu, dacă în trecut ai fost vreodată criticat în public, e posibil să nu te poţi simţi în largul tău acum, în faţa unui auditoriu, deşi ai vrea să nu reacţionezi aşa; ţi-ar fi plăcut poate să nu îţi fie teamă în anumite situaţii, dar emoţiile te dau de gol, pentru că la un moment dat, poate în copilărie, ai mai fost într-o situaţie similară din care ai învăţat să anticipezi că ceva negativ se poate întâmpla dacă continui.

Corpul tău îţi arată astfel cât de greu îţi este să accepţi situaţia respectivă relaxat, tocmai pentru că, emoţional vorbind, aceste stări negative au rămas impregnate în memoria ta. Practic, felul în care tu crezi că poţi face faţă situaţiei poate fi total diferit de ceea ce înţeleg corpul şi subconştientul tău din acea întâmplare.Majoritatea oamenilor nu realizează diferenţele între ceea ce îşi propun şi direcţia reală spre care se îndreaptă, şi din această cauză cred că îi urmăreşte ghinionul, că au avut o perioadă nefastă, că e ceva în neregulă cu ceilalţi, dar niciodată nu îşi dau seama că de fapt problema îşi află rădăcinile în ei înşişi.

Învață!

Fii atent la semnalele corpului tău de fiecare dată când încerci să faci ceva, când vrei să iei o decizie sau când începi un nou proiect; el este un fel de învăţător pentru tine şi îţi poate spune întotdeauna ce simţi de fapt înăuntrul tău pentru acea situaţie, ghidându-te în direcţia cea mai potrivită pentru tine, astfel încât dorinţa ta conştientă să coincidă cu cea inconştientă. Desigur, poţi hotărî că trebuie să faci curăţenie înăuntrul tău şi să renunţi la emoţiile care nu îţi mai folosesc, pentru a atrage tot ceea ce visezi, dar, dacă nu eşti încă pregătit să faci asta, alege să te bazezi pe forul tău interior, care îţi este cel mai puternic aliat în luarea deciziilor; în acest fel nu vei mai avea surpriza că ceea ce visezi nu se realizează, pentru că vei merge doar pe cărările spre care te conduce inima ta.

Oricum, bazează-te cât mai puţin pe răspunsurile primite din exterior, căci ceilalţi nu au de unde să ştie cât de benefic poate fi acel lucru pentru tine. Ei nu au trăit viaţa ta, experienţele tale emoţionale şi nu îţi pot oferi decât o variantă de decizie bună din punctul lor de vedere. Tu eşti singurul care poate decide pentru viaţa ta, iar emoţiile te ajută să o faci cel mai bine.În felul acesta vei lua cele mai bune şi eficiente hotărâri, pentru că îţi vei asculta corpul şi inima; inima fiind sediul emoţiilor, transmite întotdeauna semnalele cele mai clare, în modul cel mai direct.Şi încă ceva despre limbajul corpului: atunci când ne îmbolnăvim este posibil ca trupul şi inima noastră să fi încercat de prea mult timp să ne arate că nu suntem la momentul sau locul cel mai potrivit în viaţă, că poate am mers într-o direcţie nepotrivită, făcând un anumit lucru sau gândind ceva contrar credinţelor noastre interioare.

Boala devine astfel mesajul corpului pentru noi. Atunci când ne ascultăm cu atenţie pe noi înşine, corpul ne vorbeşte. Când pe el îl doare ceva este pentru că sufletul suferă şi ne-am ignorat nevoile interioare.Să îi oferim corpului ceea ce ne cere, să fim buni şi răbdători cu el şi cu noi, ca şi cu un copil.Să îi dăm relaxarea de care are nevoie atunci când ne-o cere şi iubire necondiţionată de fiecare dată când ne privim în oglindă, să îl hrănim cu alimente curate şi sănătoase ca şi cum ar fi templul sufletului nostru, să le oferim ochilor privelişti minunate, urechilor – melodii frumoase, nasului – arome fermecătoare, iar corpul ne va “răspunde” înapoi cu dragoste şi sănătate, ca un prieten bun, ceea ce a şi fost întotdeauna.

:)

sursa: https://detoatepentrutotisimaimult.blog/

Totul e energie.

S-a tot scris despre acest subiect, dar parca niciodata nu este suficient. Lumea fizicii cuantice este stranie, ciudata, un an eerie one cum stim toti, si arunca lumina asupra adevarului despre lumea noastra in feluri greu de acceptat pentru cadrul existent al cunoasterii actuale.

Ceea ce percepem ca lumea materiala fizica nu este, de fapt, deloc nici materiala si nici fizica, ci este chiar foarte departe de a fi asa. Acest lucru a fost dovedit in nenumarate randuri de multi fizicieni laureati cu Premiul Nobel (precum si de alti oameni de stiinta din intreaga lume), iar unul dintre acestia este Niels Bohr, un fizician danez care a adus contributii semnificative la intelegerea structurii atomice si la teoria cuantica.

“Daca mecanica cuantica nu te-a socat profund, inseamna ca nu ai inteles-o inca. Tot ce numim real este alcatuit din lucruri care nu pot fi considerate reale.” – Niels Bohr

La inceputul secolului al 19-lea, fizicienii au inceput sa exploreze relatia dintre energie si structura materiei. Pe parcursul acestor intreprinderi, convingerea unui univers newtonian material, care se afla in centrul cunoasterii stiintifice, a fost abandonata si inlocuita cu intelegerea ca materia nu este altceva decat o iluzie. Oamenii de stiinta au inceput sa admita ca Universul este facut in intregime din energie.

“In ciuda succesului empiric de neegalat al teoriei cuantice, simpla sugestie ca poate fi efectiv o descriere reala a naturii este inca privita cu cinism, lipsa de intelegere si chiar manie.” (T. Folger, “Quantum Shmantum”; Discover 22:37-43, 2001)

Fizicienii de fizica cuantica au descoperit ca atomii fizici sunt facuti din vortexuri de energie care se invart si vibreaza in mod constant, fiecare dintre acestia radiind propria semnatura energetica unica. De aceea, daca vrem cu adevarat sa ne observam pe noi insine si sa aflam ce suntem, suntem fiinte de energie si vibratie, radiind propria semnatura energetica unica - este un fapt pe care fizica cuantica l-a dovedit in mai multe randuri.

Suntem mult mai mult decat ceea ce ne percepem pe noi insine a fi si a venit timpul sa incepem sa ne privim in aceasta lumina. Cine a observat compozitia unui atom la microscop a vazut un vortex mic, invizibil, ca o tornada, cu un numar infinit de vortexuri mici de energie, denumiti quarki si fotoni. Acestia alcatuiesc structura unui atom. Daca maresti si mai mult compozitia unui atom, nu vei mai vedea nimic, vei observa un gol fizic. Atomul nu are o structura fizica, noi nu avem o structura fizica, lucrurile fizice nu au, de fapt, niciun fel de structura fizica! Atomii sunt facuti din energie invizibila, nu din materie tangibila.

“Treci peste si accepta aceasta concluzie de necontestat. Universul este imaterial - mental si spiritual”– Richard Conn Henry, profesor de fizica si astronomie la Universitatea Johns Hopkins (citat luat din "universul mental")

Este o adevarata dilema, nu? Experienta ne spune ca realitatea noastra este alcatuita din lucruri materiale fizice, si ca este o lume obiectiva independenta. Descoperirea ca universul nu este o adunare de parti fizice, asa cum sugereaza fizica newtoniana, ci provine dintr-o combinatie holistica de unde energetice imateriale, isi are originea in lucrarile lui Albert Einstein, Max Planck si Werner Heisenberg, printre altii.

Rolul constiintei in mecanica cuantica

Ce inseamna ca realitatea noastra materiala nu este una fizica? Ar putea insemna mai multe lucruri si concepte, iar unul dintr acestea este ca oamenii de stiinta nu o pot explora daca nu reusesc sa depaseasca limitele singurei lumi a existentei pe care o percepem, lumea pe care o vedem. O afirmatie, atribuita lui Nikola Tesla, spune:

“In ziua in care stiinta va incepe sa studieze fenomenele ne-fizice, va face intr-un deceniu mai multe progrese decat a facut in toate secolele din trecut ale existentei sale.”

Din fericire, multi oameni de stiinta au facut deja pasul si au pus sub semnul intrebarii sensul si implicatiile a ceea ce s-a descoperit cu ajutorul fizicii cuantice. Una dintre aceste potentiale descoperiri este ca "observatorul este cel care creeaza realitatea.”

O concluzie fundamentala a noii fizici recunoaste ca observatorul creeaza realitatea. Ca observatori, suntem implicati personal in creearea propriei noastre realitati. Fizicienii sunt obligati sa recunoasca ca universul este o constructie "mentala".

Fizicianul pionier Sir James Jeans a scris: “Curentul cunoasterii se indreapta catre o realitate non-mecanica; universul incepe sa arate mai mult ca un gand maret decat ca o masinarie imensa. Mintea nu mai pare sa fie un intrus intamplator in domeniul materiei, ci mai degraba o putem clasifica drept creatorul si guvernatorul domeniului material. (R. C. Henry, “The Mental Universe”; Nature 436:29, 2005)

Un exemplu foarte bun care ilustreaza rolul constiintei in lumea fizica materiala (despre care stim ca nu este chiar atat de fizica) este experimentul dublei fante. Acest experiment a fost folosit in multiple randuri pentru a explora rolul constiintei in modelarea naturii realitatii fizice.

S-a folosit un sistem optic al celor doua fante pentru a testa rolul potential al constiintei in colapsul functiei de unda. S-a prezis ca proportia dintre tiparul de interferenta al puterii fantei duble fata de puterea spectrului fantei unice se reduce cand atentia este concentrata catre fanta dubla, in comparatie cu indepartarea atentiei de ea. Studiul a descoperit ca factorii asociati cu constiinta, cum ar fi meditatia, experienta, markerii electrocorticali ai atentiei concentrate si factorii psihologici precum deschiderea si absorbtia, s-au corelat semnificativ in moduri prevazute cu perturbarile din tiparul de interferenta al fantei duble.

De ce este atat de important?

Semnificatia acestei informatii pentru noi este egala cu o trezire si cu intelegerea faptului ca suntem cu totii energie, radiind o semnatura energetic unica. Sentimentele, gandurile si emotiile joaca toate un rol vital, iar fizica cuantica ne ajuta sa intelegem semnificatia felului in care ne simtim. Daca suntem cu totii intr-o stare pasnica in interior, acest lucru cu siguranta va avea impact asupra lumii exterioare si va influenta si modul in care se simt altii.

“Daca vrei sa cunosti secretele universului, gandeste in termeni de energie, frecventa si vibratie.” – Nikola Tesla.

Studiile au aratat ca emotiile pozitive si o atitudine pasnica pot duce la o experienta foarte diferita pentru persoana care emite aceste emotii, precum si pentru cei din jur. La nivelul nostru subatomic, frecventa vibrationala schimba manifestarea realitatii fizice? Si daca da, in ce fel? Stim ca atunci cand un atom isi schimba starea, absoarbe sau emite frecvente electromagnetice, responsabile de schimbarea starii sale. Starile emotionale diferite, perceptia si sentimentele au si ele ca rezultat diferite frecvente electromagnetice? Da! Acest lucru a fost dovedit.

by:http://www.enlightened-consciousness.com/nothing-is-solid-everything-is-energy-scientists-explain-the-world-of-quantum-physics/

Sarbatori frumoase!

Bun gasit dragilor! 

Mi-era dor de voi...Am venit sa va spun ca sunteti minunati, ca impreuna suntem puternici si ca indiferent de ce se va intampla in viitor ne avem unii pe altii. Anul ce urmeaza va fi un an greu, plin de emotii puternice. Va rog sa fiti spectatori, priviti dinafara, stati departe de imprumuturile bancare, si daca este neaparat necesar sa faceti unul, optati pentru lei. Aveti grija doar de ceea ce iubiti si nu uitati ca munca e pentru roboti...Nu muriti pentru job-ul vostru, ca daca va imbolnaviti nimanui nu-i pasa. Si intodeauna mai asteapta 10 sa va ia locul...asa ca focusati-va pe familia voastra frumoasa. Va doresc sa fiti binecuvantati, sa aveti parte de bucurii, de sanatate si de vise implinite. La multi ani dragilor si celor ce cred in Craciun le doresc un Craciun linistit alaturi de cei dragi. Va iubesc si va doresc sa aveti sarbatori frumoase! <3

Acceptă-te, iubeşte-te! Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit, unic!

Dacă te accepţi pe tine, începi să accepţi totul. Dacă te respingi, respingi universul; dacă te respingi, respingi existenţa. Dacă te accepţi, accepţi existenţa; atunci nu mai ai nimic de făcut decât să te bucuri, să sărbătoreşti. Atunci nu te ai plângi de nimic, nu mai pizmuieşti pe nimeni, te simţi  recunoscator. Atunci viaţa e bună şi moartea e bună, atunci bucuria e bună şi tristeţea e bună, atunci e bine să fii cu persoana iubită şi e bine să fii şi singur. Atunci tot ce se întâmplă e bine, pentru că se întâmplă din întreg.
Dar de secole întregi omul este condiţionat să nu se accepte. Toate culturile din lume otrăvesc mintea omului, pentru că toate se bazează pe o singură idee: ideea de îmbunătăţire, de perfecţionare. Ele toate creează în om o stare de nelinişte – o stare de tensiune între ceea ce este omul şi ceea ce ar trebui să fie. Orice „ar trebui” creează nelinişte. Dacă există un ideal care trebuie înfăptuit, cum să fii în largul tău? Cum să te simţi acasă? Nu poţi trăi nimic total, pentru că mintea se gândeşte la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate să vină, pentru ea însăşi natură dorinţei îl face imposibil – când vine, îţi imaginezi alte lucruri, îţi doreşti alte lucruri. Întotdeauna îţi imaginezi o stare de lucruri mai bună şi astfel eşti veşnic neliniştit, încordat, îngrijorat. Aşa trăieşte omenirea de secole întregi.
Omul deşteptat este cel care a scăpat din capcana societăţii, care a înţeles că ideea de îmbunătăţire este pur şi simplu absurdă. Nu te poţi îmbunătăţi singur. Dar ia aminte, nu spun că îmbunătăţirea nu se petrece, ci că nu te poţi îmbunătăţi singur. Când nu mai cauţi să te îmbunătăţeşti, te îmbunătăţeşte viaţa. În acea stare de relaxare, în acea stare de acceptare, viaţa începe să te mângâie, viaţa începe să curgă prin tine. Şi când nu te mai plângi de nimic, când în tine nu mai există pizma, înfloreşti.
Accepta-te asa cum esti. Este cel mai greu lucru din lume, întrucât intră în conflict cu educaţia ta, cu cultura ta. De la început ţi s-a spus cum ar trebui să fii. Nimeni nu ţi-a spus că eşti bun aşa cum eşti, toţi ţi-au introdus în minte diverse programe. Ai fost programat de părinţi, de preoţi, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singură – să te îmbunătăţeşti, să te perfecţionezi. Nu contează cine eşti, trebuie să alergi după altceva, continuu, fără odihnă.
Când eşti deschis, întreaga existenţa începe să-şi toarne energia în tine. Atunci copacii sunt mai verzi decât îţi par acum, atunci soarele e mai strălucitor decât îţi pare acum; atunci totul capătă culoare. Altfel, totul e tern şi mohorât şi cenuşiu. Acceptă-te – asta înseamnă rugăciune. Acceptă-te – asta înseamnă recunoştinţă. Relaxează-te în fiinţă ta – aşa a vrut Dumnezeu să fii. Nu a vrut să fii în nici un alt fel, altminteri te făcea altcineva. Te-a făcut pe tine, aşa cum eşti. Încercarea de a-ţi aduce îmbunătăţiri este în esenţă încercarea de a-i aduce îmbunătăţiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, şi nu vei face decât să înnebuneşti tot încercând asta. Nu vei ajunge nicăieri, ci doar vei rată un mare prilej.
Acceptă-te, acceptă-te întru totul, fă din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viaţa e gata în orice clipă să îşi reverse darurile asupra ta. Viaţa nu e zgârcită, existenţa dăruieşte întotdeauna din abundenţă — însă nu îi putem primi darurile pentru că nu ne considerăm demni de a le primi. De asta oamenii se agaţă de suferinţă – ea se potriveşte programării lor. Oamenii se pedepsesc singuri în o mie şi unu de moduri subtile. De ce? Pentru că asta face parte din programul lor. Dacă nu eşti cum ar trebui să fii, trebuie să te pedepseşti, trebuie să-ţi provoci suferinţa. De asta oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, când suferă. Oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, şi sunt foarte, foarte încurcaţi, stânjeniţi când sunt fericiţi.
Fiecare copil se naste inocent. Noi îl facem să se simtă vinovat, spunându-i: „Nu aşa ar trebui să fii. Ar trebui să fii aia”. Iar copilul este natural şi inocent. ÎI pedepsim pentru faptul că este natural şi inocent, şi îl răsplătim că este artificial şi viclean. ÎI răsplătim pentru faptul că e fals — toate recompensele noastre sunt pentru oameni falşi. Nu răsplătim pe nimeni care este inocent; nu avem nici o consideraţie faţă de el, nu avem nici un respect pentru el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor. Inocentul esue considerat prost, în timp ce vicleanul e considerat inteligent. Omul fals este acceptat – omul fals se potriveşte cu societatea falsă.
Toată viaţa ta nu e decât un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rău, aşa că pentru fiecare bucurie trebuie să te pedepseşti. Chiar şi atunci când, în ciuda ta, bucuria vine, când uneori Dumnezeu se izbeşte de tine şi nu poţi să-l eviţi, imediat începi să te pedepseşti. Ceva nu e în regulă, cum i se poate întâmpla un astfel de lucru unei persoane oribile ca tine?
De fapt, când cineva te iubeşte, chiar te miri: „Cum – pe mine? Mă iubeşte cineva pe mine?” Şi în mintea ta apare ideea: „Mă iubeşte pentru că nu mă cunoaşte. Dacă m-ar cunoaşte, dacă ar vedea prin mine, nu m-ar iubi în veci!” Astfel încep îndrăgostiţii să se ascundă unul de celălalt. Păstrează multe lucruri pentru ei înşişi, nu îşi dezvăluie secretele din cauză că se tem că în clipa în care îşi deschid inima, dragostea va dispărea. Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum să conceapă că altcineva îi iubeşte?
Iubirea începe cu iubirea de sine. A fi egoist şi a fi plin de tine sunt două lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine însuţi, ci iubeşte-te firesc. Iubirea de sine naturală este obligatorie ca să poţi iubi pe altcineva. Numai din ea se naşte iubirea pentru altcineva. Acceptă-te, iubeşte-te, eşti creaţia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit, unic.
Nimeni nu a mai fost ca tine şi nu va mai fi ca tine – eşti pur şi simplu unic, incomparabil. Acceptă acest lucru, iubeşte acest lucru şi sărbătoreşte-l, şi atunci vei începe să vezi unicitatea celorlalţi, incomparabila frumuseţe a celorlalţi. Iubirea este posibilă numai atunci când există o acceptare deplină a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creează mediul în care creaţi iubirea, în care înfloreşte iubirea!

by Osho

Cum se simte un atac de panică?

În timp ce unele se termină în cinci minute, altele pot dura mai mult de jumătate de oră. Nu sunt neobișnuite, unele cercetări sugerează că 13% dintre oameni la nivel mondial au experimentat un atac de panica, la un moment dat în viața lor.
Cum se simte un atac de panică?
Destul de oribil. Pe lângă un sentiment de pierdere a controlului și o teamă totală, persoanele care se confruntă cu atacuri de panică raportează că în episoadele acelea au senzația că vor muri, că sunt detașate de corpurile lor și că se sufocă.
1 / Ce declanșează atacuri de panică?
„Un atac de panică apare atunci când mintea face o interpretare puternic negativă a evenimentelor normale".
„Hipotalamusul [o zonă mică, dar puternică a creierului, situată în apropierea bazei sale] trimite un mesaj către glanda pituitară și împreună activează glandele suprarenale". „Hormonii de stres adrenalină și cortizol apoi vă inundă sistemul, declanșând răspunsul la„ luptă sau zbor "."
2 / De ce se produc în mod evolutiv atacuri de panică?
Creșterea adrenalinei și a cortizolului induce respirație sacadată, tremur, creșterea ritmului cardiac, palpitații și redirecționarea sângelui către anumiți mușchi și organe.
„Este un răspuns evolutiv conceput pentru a vă maximiza șansele de supraviețuire". Mușchii tăi sunt acum pregătiți să lupte (sau să alerge, în funcție de abilitățile tale de grădină).
3 / Cum opriți un atac de panică?
Când vă simțiți panicați, inspirați mai mult decât trebuie, ceea ce determină scăderea nivelului de dioxid de carbon din sânge. „Nivelurile scăzute de CO2 sunt un semnal de alarmă pentru creierul tău, care îți activează răspunsurile de panică".
Rupeți ciclul trăgând aer adânc în burtă și expirați într-o explozie scurtă și ascuțită. Repetați până când ritmul cardiac începe să scadă.
4 / Cât durează un atac de panică?
Timpul de injumatatire al adrenalinei este de aproximativ trei minute, iar panica initiala va trece rapid. Cortizolul se va menține mai mult timp și se va regla în două ore, când va scădea senzația cronică de stres. Dar, dacă hipotalamusul va rămâne agitat, va continua să ordone eliberarea acestor hormoni.
„Cel mai bun mod de a alunga un atac de panică este să te îndepărtezi de situația stresantă cât mai repede". Schimbă scena și respiră.
5 / Putem reduce șansele de viitoare atacuri de panică?
Vindecările de lungă durată pentru atacurile de panică variază de la CBT la prescripții medicale pentru cazuri mai extreme. Medicamentele anti-anxietate, cum ar fi SSRI-urile, pot fi utilizate pentru a trata factorii psihologici,
în timp ce beta-blocanții acționează asupra simptomelor de panică fiziologică, cum ar fi creșterea ritmului cardiac și durerile toracice.
Uitați-vă la suspecții obișnuiți pentru măsuri preventive: acizii grași omega-3 din peștele gras au
s-a dovedit că inhibă adrenalina provocată de stresul mental, vitaminele B în nivelurile inferioare ale cortizolului și friptura bogată în folat ajută la menținerea nivelului de dopamină.

by DCMedical.ro

Kaki-fructul zeilor.

Kaki este mai mult decat un fruct foarte delicios, avand o multitudine de beneficii pentru sanatate. Are capacitatea de a imbunatati sanatatea ochilor, reduce semnele de imbatranire, previne diferite tipuri de cancer, imbunatateste digestia, stimuleaza sistemul imunitar, scade nivelul colesterolului, creste metabolismul si functia cognitiva, scade tensiunea arteriala si ingrijeste pielea.

Este bogat in vitamina A, C, E si B6, precum si fibre dietetice, mangan, cupru, magneziu, potasiu si fosfor. Contine compusi organici care includ catechine, acid betulinic si diferiti compusi carotenoizi care se incadreaza in complexul de vitamine B.

Acest mic fruct delicios este ambalat cu agenti anti-cancerigeni, antioxidanti care pot stimula capacitatea organismului de a lupta impotriva radicalilor liberi, pentru a imbunatati starea generala de sanatate si de a proteja impotriva multor boli. Radicalii liberi sunt produse secundare ale metabolismului celular care pot modifica celulele sanatoase in celule canceroase, putand deteriora diferite organe.

Fructul kaki ajuta la stimularea imunitatii datorita prezentei vitaminei C. Acestea au unul dintre cele mai ridicate continuturi de acid ascorbic. Acesta stimuleaza sistemul imunitar si creste productia de celule albe din sange, care reprezinta linia primara de aparare a organismului impotriva infectiilor microbiene, virale si fungice si a corpurilir straine sau a toxinelor.

La fel ca majoritatea fructelor, kaki este o sursa buna de fibre, continand aproape 20% din necesarul zilnic intr-o singura portie. Fibrele ajuta organismul sa proceseze alimentele intr-un mod mai eficient. Acest lucru creste secretia de sucuri gastrice si digestive, ameliorand simptomele de constipatie si diaree.

Impreuna cu proprietatile antioxidante care reduc sansele de aparitie a cancerului, acestia scad riscul de aparitie a tumorilor. Fructul kaki contine acid betulinic, care este un compus antitumoral dovedit. Acest lucru poate reduce sansele de contractare a tumorilir prin inducerea apoptozei.

Este bogat in numeroase vitamine, in special vitamina A, beta-caroten, luteina, licopen si criptoxantine. Aceste vitamine functioneaza ca antioxidanti in organism pentru a reduce stresul oxidativ si pentru a preveni semnele de imbatranire prematura, cum ar fi ridurile, pete de varsta, oboseala, pierderea vederii, slabiciunea muschilor si o serie de alte conditii.

Compusii sai au dovedit a fi utili pentru sanatatea ochilor. Zeaxantinul, un membru al complexului de vitamine B, este direct legat de sanatatea oculara datorita comportamentului sau ca substanta antioxidanta. Studiile au aratat ca acest compus reduce degenerarea maculara sau cataracta.

Potasiul este un alt mineral gasit in cantitati semnificative in acest fruct. Potasiul poate actiona ca vasodilatator, reducand tensiunea arteriala, marind astfel fluxul sanguin in diferite parti ale corpului. Scaderea tensiunii arteriale reduce de asemenea presiunea asupra sistemului cardiovascular si previne aparitia diferitelor boli de inima.

Odata cu scaderea tensiunii arteriala, cuprul, un element esential in crearea de noi celule rosii din sange. Fara cupru, corpul nu poate absorbi substantele nutritive esentiale pentru a face hemoglobina suplimentara. Cresterea circulatiei celulelor rosii sanguine sanatoase creste functia cognitiva, tonusul muscular, metabolismul si nivelurile de energie, precum si repararea ranilor si cresterea celulara.

Complexul de vitamine B ajuta diferite procese enzimatice si metabolice.

Atentie! Fructele kaki pot scadea semnificativ tensiunea arteriala; evitati aceste fructe daca sunteti hipotensivi!

by Natura vindecatoare

Corpul uman emite lumina, comunica prin lumina si este facut din lumina

Tot mai mult stiinta este de acord cu poezia despre experienta umana directa: suntem mai mult decat atomi si moleculele care ne compun corpul, suntem si fiinte de lumina. Biofotonii sunt emisi de corpul uman, pot fi eliberati prin intentie mentala, si ar putea modula procese fundamentale in cadrul comunicatiilor intercelulare si a ADN-ului.
Nimic nu este mai uimitor decat faptul extrem de improbabil ca existam. Adesea ignoram acest fapt, uitand de realitatea ca in loc de a fi ceva acolo, s-ar fi putut sa nu fie absolut nimic, adica de ce exista un univers (pregnant de constient de el insusi prin noi) si nu oarece vid complet inconstient de el insusi?
Aveti in vedere ca din lumina, aer, apa, minerale de baza din scoarta pamantului, si din informatia de cel putin 3 miliarde de ani continuta in nucleul unei celule zigot diploide, este format corpul uman, iar in corpul acela un suflet capabil cel putin sa incerce sa inteleaga originile lui corporale si spirituale.
Data fiind nebunia conditiei noastre existentiale, si a incarnarii corporale ca un intreg, si avand in vedere ca existenta noastra pamanteasca este partial formata din lumina soarelui si cere consumul continuu de lumina solara condensata sub forma hranei, nu ar suna prea exagerat ca trupul nostru emite lumina.
Intr-adevar, corpul uman emite biofotoni, cunoscuti de asemenea ca emisii fotonice ultra-slabe (ultraweak photon emissions - UPE), cu o vizibilitate de 1 000 de ori mai joasa decat sensibilitatea ochiului nostru liber. Desi nu vizibile pentru noi, aceste particule de lumina (sau unde, depinde cum le masori) sunt parte a spectrului electromagnetic vizibil (380-780 nm) si sunt detectabile prin instrumentatie moderna sofisticata. Ochiul fizic si “mental” emite lumina. Ochiul insusi, care este expus continuu la fotonii puternici ambientali ce trec prin diferitele tesuturi oculare, emite emisii fotonice ultra-slabe induse de lumina vizibila. Chiar a fost lansata ipoteza ca lumina vizibila induce bioluminiscenta decalata in cadrul tesutului ocular expus, furnizand o explicatie pentru originea imaginii retiniene remanente. Aceste emisii de lumina au mai fost corelate cu metabolismul energiei cerebrale si stresul oxidativ din creierul mamiferelor. Si totusi emisiile biofotonice nu sunt in mod necesare epifenomenale (secundare ca importanta). Ipoteza lui Bókkon sugereaza ca fotonii eliberati prin procese chimice in cadrul creierului produc imagini biofizice in timpul imageriei vizuale, iar un studiu recent a gasit ca atunci cand subiectii si-au imaginat in mod activ lumina intr-un mediu foarte intunecos, intentia lor a produs o semnificativa crestere a emisiilor fotonice ultraslabe. Acest lucru este consistent cu un punct de vedere emergent conform caruia biofotonii nu sunt doar produse secundare celular-metabolice, ci mai degraba, deoarece intensitatea biofotonilor poate fi considerata mai inalta in interiorul celulei decat in exteriorul acesteia, este posibil ca mintea sa acceseze acest gradient (diferenta) de energie pentru a crea imagini biofizice intrinseci in timpul perceptiei si imageriei vizuale. Celulele si ADN-ul nostru utilizeaza biofotonii pentru a stoca si comunica informatie. Aparent biofotonii sunt utilizati de catre celulele multor organisme vii pentru a comunica, ceea ce faciliteaza transferul de energie/informatie care este de cateva ordine de marime mai rapid decat difuzia chimica. Potrivit unui studiu din 2010, “Comunicatia de la celula la celula prin biofotoni a fost demonstrata la plante, bacterii, granulocite neutrofile animale si la celulele renale. Cercetatorii au fost capabili sa demonstreze ca “... stimularea prin lumina de spectre diferite (infrarosu, rosu, galben, albastru, verde si alb) la un capat al senzorului spinal sau al radacinii nervului motor a avut ca rezultat o semnificativa sporire a activitatii biofotonice la celalalt capat”. Cercetatorii au interpretat descoperirea lor sugerand ca “stimularea prin lumina ar putea genera biofotoni care circula de-a lungul fibrelor nervoase, probabil ca semnale de comunicatie neurala”.

Chiar si cand ajungem la nivelul molecular al genomului nostru, si ADN-ul poate fi identificat ca o sursa de emisii biofotonice. Un autor propune ca ADN-ul este atat de dependent de biofotoni, incat are proprietati asemanatoare laserului excimer, dandu-i putinta sa existe intr-o stare stabila departe de pragul echilibrului termic. Tehnic vorbind, un biofoton este o particula elementara sau o cuanta de lumina de origine non-termica in spectrul vizibil si ultraviolet, emisa de un sistem biologic. Se crede in general despre ei ca sunt produsi ca rezultat al metabolismului energetic in cadrul celulelor noastre, sau mai formal ca un “... produs secundar al reactiilor biochimice in care moleculele excitate sunt produse prin procese bioenergetica care implica specii de molecule reactive continand oxigen”.  Deoarece metabolismul corpului se schimba intr-o maniera circadiana, emisiile de biofotoni variaza de asemenea de-a lungul axei temporale diurne. Cercetarile au cartat locatiile anatomice distincte din cadrul corpului unde emisiile biofotonice sunt mai puternice si mai slabe, depinzand de momentul zilei. In general fluctuatiile numaratorii fotonilor in cadrul corpului au fost mai mici dimineata decat dupa-masa. Regiunea torace-abdomen emitea mai putin si mai constant. Extremitatile superioare si regiunea capului emiteau cel mai mult si tot mai intens de-a lungul zilei. Analiza spectrala a emisiilor joase, intermediare si inalte din partea superioara frontala a piciorului drept, a fruntii si a palmelor in gama de sensibilitate a fotomultiplicatorului a aratat o mai larga contributie a domeniului 420-470 din spectrul emisiilor spontane decat la mana in toamna/iarna. Spectrul luminiscentei decalate de la mana a aratat emisii majore in acelasi domeniu ca emisiile spontane.

:) 

Secretele psihicului uman.

Prea des ne luptăm cu noi înşine. Ne luptăm cu fricile, emoţiile şi pasivitatea, cărora suntem supuşi. Adesea ni se pare că viaţa însăşi este o luptă constantă cu toate aceste lucruri.
Aici vă povestesc despre cele 7 secrete ale auto-controlului, rezistenţei şi a altor capacităţi umane remarcabile:

ADVERTISING

1. Fii blând cu tine însuţi
Nu te blama pentru fiecare greşeală sau pas incorect într-o anumită direcţie. Tratează-te pe tine însuţi cu afecţiune şi iartăţi micile manifestări ale vulnerabilităţii. Dacă te vei critica, în mod constant, atunci doar vei amplifica ura faţă de anumite aspecte ale personalităţii tale, îţi vei dezvolta anumite complexe.

ADVERTISEMENT
Termenul de „Indulgenţă morală” a fost emis de către profesoara unirsităţii Cambridge – Kelly McGonaghal. Prin acest termen se explică tendinţa creierului uman de a vindeca nu doar starea fizică, ci şi cea spirituală a omului.
De aceea, în momentele când ne auto-blamăm, creierul nostru amplifică percepţia lucrurilor inutile pentru noi, dar care ne-ar putea aduce o plăcere de moment. Astfel devenim şi mai neproductivi, trişti şi pasivi, dacă nu ştim cum să ne tratăm pe noi înşine.
2. Capcana lucrurilor gratuite
În saloane de frumusețe și alte locuri de acest gen vă așteaptă o capcană populară: servicii gratuite sau cadouri mici.

De exemplu, o ceașcă de cafea, în timp ce vă așteptați rândul. Dulciuri într-o vază transparentă la casa unui magazin. În acest mod, aceste locuri vă influențează psihologic să le rămâneți loiali.
Sfat: Nu luați niciun lucru gratuit, dacă nu vreți să vă triplați, ulterior, cheltuielile.
Explicație științifică
Omul este un animal social. Tendința de a se încadra în societate este un element definitoriu, depus genetic în conștiința lui.
De aceea, el întotdeauna va tinde să-și arăte recunoștința față de oamenii care s-au arătat amabili față de el, acest act fiind un instrument de adaptare socială. Astfel nu trebuie să primim „daruri altruiste” întrucât, involuntar, vom tinde să le arătăm recunoștința noastră.
3. Citiți câte puțin, dar zilnic
Aici avem un sfat pentru cei cărora le plac cărțile, dar nu își pot organiza timpul eficient, pentru a putea duce la capăt lectura lor. Fixați-vă un anumit număr de pagini pe care trebuie să-l citiți zilnic. Numărul poate fi mic. De exemplu, 10 pagini. Important este să repetați procesul zilnic, așa încât aceasta să devină o obișnuință.
Explicație științifică
Gândul la o ulterioară lectură a unor cărți voluminoase este o adevărată povară pentru creierul nostru. Vreți să credeți sau nu, dar creierul nostru este speriat de proiectele îndelungate, întrucât ele absorb o cantitate mare de energie.
De aceea, este neapărat să ne stabilim scopuri mici, cu care creierul nostru s-ar obișnui mult mai rapid.
4. Antrenați-vă în gând
Dacă vorbim despre o aspirație, un vis sau un scop de a mânui o îndeletnicire sau de a se putea isprăvi cu o activitate complicată, atunci primul pas este antrenamentul intelectual. Simulați în gând diverse situații ipotetice și circumstanțe posibile. În acest mod, vă pregătiți moral pentru această activitate.
Explicație științifică
Vizualizarea este un concept cunoscut, în mod special, oamenilor care muncesc în sfera cercetării creierului uman.
Capacitatea umană de a învăța este atât de puternică, încât omul este capabil să asimileze o anumită informație sau să se pregătească moral de o anumită activitate, doar simulând-o în cap.
5. Nu comunicați prea mult în timpul sau după efectuarea unui efort fizic
După ce organismul a trecut printr-un efort fizic puternic, el tinde spre comunicare. Deseori, am trecut prin situații în care cunoscuții sau prietenii mei, vorbind foarte mult, îmi spuneau detalii neplăcute sau lucruri care nu trebuiau spuse. De aceea, vă sfătuim să limitați la maxim comunicarea, după ora de sport la sală, sau oriunde altundeva.
Explicație științifică
Supraactivitatea fizică și situațiile extreme activează o reacție fiziologică foarte puternică în organismul nostru. Grăbirea pulsului, respirația activă și circulația rapidă a sângelui ne pot provoca să pierdem pentru un moment controlul asupra anumitor factori intelectuali.
Iată de ce este mai bine să stăm în liniște și să ne odihnim, decât să inițiem dialoguri, pe care ulterior le-am putea regreta.
6. Lăsați la o parte jocurile intelectuale
Savanții contemporani au demonstrat că toate convingerile despre beneficiile jocurilor intelectuale sunt eronate. Dacă vreți să vă dezvoltați capacitățile cognitive ale creierului, trebuie să faceți sport, ci nu să pierdeți timp pe jucării.
Explicație științifică
Profesorul universității Harvard – Jeremy Woolf ne vorbește despre faptul că, efectuând regulat aceeași activitate, din seria jocurilor intelectuale, noi devenim mai buni și mai dezvoltați doar la aceste jocuri, nu în general. Pe când, plimbându-ne zilnic și făcând câteva exerciții fizice, contribuie mult mai mult la valorificarea capacităților noastre cognitive, decât oricare alt joc intelectual.
7. Paraliciul analitic
Dacă aveți de efectuat un proiect mare și vă sperie gândul la volumul lui, atunci cea mai bună strategie de a organiza eficient timpul investit în el este fragmentarea acestuia în subpuncte. Cu cât mai multe subpuncte veți avea și cât mai ierarhizat le veți aranja în pagină, cu atât mai bine.
Explicație științifică
ADVERTISEMENT
Paraliciul analitic este un efect intelectual, precedat de o stare puternică de confuzie, blocaj psihologic și câteodată chiar de scurte pierderi de aer. Pentru a evita acest efect, trebuie să ne gândim la obiectivul nostru profesional ca la o serie de sarcini mici, nu ca la un scop unic şi colosal.

by Psihologia de azi

Olga si bradul de Craciun.

Cateva zile si...vin sarbatorile. Un amalgam de ganduri zboara prin vazduh, amestecandu-se in inaltul cerurilor si coborand vertiginos la cei ce le-au creat, incearcau sa destabilizeze emotional fiinta umana. Ele, gandurile, vroiau sa puna stapanire pe mintea oamenilor...Speriati de multitudinea asta de ganduri, oamenii au reusit sa le adune doar pe cele frumoase si bune. Celelalte ramasera in neant. Nimanui nu le erau dragi si, nu le conveneau sa-si atribuie ganduri negative. Dintr-un colt de lume o rugaciune a unui copil, facu ca tot ce era urat si nefolositor, sa dispara pentru totdeauna. Puterea emisa in eter dizolvase orice urma de uratenie. 

Undeva la poalele dealului Holm, aproape de padurea de frasini si tei, ridicata la marginea unei coame de deal, trona o casuta din chirpici. Acoperita cu stuf, imagazinase in ea toata caldura verii. Din departare se vedea lumina calda a lampii cu gaz, iar prin geamurile mici reuseai sa vezi siluetele oamenilor ce locuiau in ea...Un fuior alb, iesea din cosul casei, inaltandu-se in vazduh...Afara se lasase frigul serii.  

Geamurile casei, cu ochiuri mici de sticla, s-au aburit din pricina caldurii. Pe plita incinsa a sobei de caramida arsa, o femeie frumoasa trecuta bine de 50 de ani, invartea intr-o oala. Barbatul, pe nume Gheorghe, asezat la masa, isi savura paharul cu vin rosu, in asteptarea cinei. O mogaldeata de om cu parul balai, tasni pe langa el si in goana ei catre geam, se impiedica in toalele frumos tesute. 

Femeia o dojeni cu blandete in glas:

-Olga, te rog sa fii atenta, ca puteai sa te ranesti mama, pune frumos tolul la locul lui...Mogaldeata facu ce-i spuse femeia si rusinata urca incet pe divan. Afara la lumina stelelor se vedeau fulgii de nea. Isi lipise nasucul de ochiul de sticla si privea fascinata la dansul haotic la fulgilor de zapada. Prin mintea ei, mii de ganduri incolteau...Isi dorea sa aiba un bradut de Craciun. Isi dorea globulete de sticla, visa la cadouri frumoase sub brad, la artificii...isi imagina si ce poezie avea sa-i spuna mosului, nici nu auzise cand femeia o strigase sa vina la masa.

-Olga, gata mama, hai sa mancam...Anica rasturnase pe un fund de lemn, o mamaliga galbena si vartoasa. Privind-o ziceai ca e nu stiu ce prajitura...

In strachina de lut mama ii puse bors cu cartofi si din oala mare neagra ce trona in mijlocul mesei ii adauga cateva lingurile de lapte prins...Iubea combinatia asta. Doar ei ii era ingaduit sa manance de frupt, pentru ca restul tineau post, asa cum era datina. Isi sorbi repede borsul si, indata isi relua locul de langa geam. Astepta, din minut in minut, ca fratele ei Aurel sa vina acasa. 

Cum statea ea asa cu nasucul lipit de geam, zari printre crengile copacilor aflati in fata casei, chiar in dreptul razatoarei, un bradut. Badia, asa cum ii spunea ea, lasase bradul rezemat de scari. Aduse caruta in curtea casei si se intoarse sa inchida poarta. Nici nu ma avu rabdare sa intre in casa. Asa desculta cum era, tasnise afara in zapada proaspat cazuta si cu mainile ridicate la cer striga din toata fiinta ei:

-Doamne iti multumesc. Lacrimi mari de fericire ii alunecau spre barbie. Doamne ce fericita era...Badia o lua in brate si o duse pe pragul casei:

-Fugi in casa mogaldeata, ca o sa racesti si n-o sa am cu cine sa impodobesc bradutul. Pana si lui i se umezisera ochii.

Intorcandu-se afara, elibera caii de la caruta, ii duse in sopron si le dadu de mancare. Isi lua galeata si fugi ca sa scoata apa de la fantana, caii trebuiau adapati...apoi tesalati, mangaiati si lasati sa se odihneasca. Iubea mult animalele si le ingrija in fiecare zi, cu drag.

Trecuse ceva timp si dupa ce isi spala mainile, isi schimbase hainele intra in casa. Mama Anica, il astepta deja cu borsul pe masa:

-Sarut mana mama, iti multumesc pentru masa si infuleca tot castronul din cateva inghitituri...Tatal discuta putin cu el si il lasa in grija Olgai. Era in al noulea cer de bucurie. Badie, zise ea, cand impodobim bradutul? 

-Mogaldeat-o pai cand? nu in Ajunul Craciunului? Atunci cand vine Mos Craciun. Nu inainte, ca nu mai primesti daruri. Obrajii ii luase foc, iar mainile, nu stia ce sa faca cu ele. Alerga in bratele fratelui ei si oftand zise:

-Asa e, ai dreptate...voi astepta ajunul. Si zbughind-o din bratele lui se aseza la fereastra. Multumi in gand pentru brad si parca ar fi vrut mai mult, dar ceva in sufletul ei ii dadu de inteles ca trebuie sa aiba rabdare. Era asa de fericita ca avea brad, pentru ca era primul ei bradut. 

Zilele treceau greu pentru ea. Dar in sfarsit veni si ajunul. Dintr-o basma Anica aduse cateva globuri din sticla colorata. Globuri verzi, rosii, albe si albastre stateau in cutiuta aceea mica. Anica cumparase cateva ca sa-i faca pofta copilului. Din fetru ii facu cateva globulete rosii. Cususe cateva nopti bune. Aurel puse suportul de brad in sala mare de la intrarea in casa si ciopli putin din brad ca sa stea infipt in suport. Apoi o striga pe Olga ca sa impodobeasca amandoi bradutul, ca doar ii promise...

Bucuria Olgai molipsise intreaga casa. Rasetele ei cristaline ii facu pe toti sa simta bucuria Craciunului. Bradul impodobit cu globuri si ghirlande albastre era desprins din cartile de povesti. Era magic. Emana bucurie si iubire. Olga multumi Domnului pentru asa daruri si strangandu-i in brate pe toti, simti pentru prima data fericirea. Din acel an isi promise ca v-a avea brad in fiecare an, atata timp cat va trai si ca v-a pastra bucuria Craciunului in inima ei pentru totdeauna...

Cu drag pentru voi,

Danielle

Bucuresti, 16.12.2019

Matilda si prietenia adevarata.

O picatura de roua cazu chiar pe ciocul Matildei. De pe streasina casutei, alunecasera grabite, cateva picaturi de roua, catre iarba inalta. Matilda de cum simti racoarea acesteia, tresarii din somnul ei adanc. Se facuse ziua, iar roua diminetii prinse in vraja ei toate plantele din jurul lacului. Pana si papura avea roua pe tulpinile lungi. Oachi, iesi din apa si, dintr-o saritura isi lua in primire locul ei special de pe frunza de nufar. Acolo pe acea frunza se incalzea ea la soare. Prinse o gaza si se juca. 

Pe cararea de langa lac, coborau incet Alin si Pinky. Luciul apei ii facu sa-si doreasca sa inoate si sa prinda cativa pestisori, astfel incat sa aiba un mic dejun delicios. 

Matilda era in lumea ei. Nici nu-i vazu pe cei dragi cum vin  agale catre lac. Aluneca pe apa ca si cum ar fi fost o fantoma. Niciun cerculet, niciun val, apa limpede nu se misca sub trecerea ei. Parca tot lacul era incremenit. Plutea asa ca un vas in deriva...Oare ce gandea Matilda?...

Dintr-o data un card de cocori poposira pe malul lacului. Cu picioarele lor lungi calcau pe fundul lacului, fara sa le pese ca deranjau toate vietatile acestuia. 

Matilda ramase muta cand vazu acel card de pasari...Gandurile ei fugira catre racusori, pesti si catre Oachi. 

Isi ridica in aer aripile puternice si inaintand spre ea, incerca s-o protejeze de invadatorii acestia galagiosi. 

Cocorii isi bagara ciocurile in apa, nereusind sa-si stapaneasca pofta lor de a manca broscute si eventual ceva pestisori, raci...

Apa parca clocotea in jurul Matildei. Cu aripile deschise si cu gatul arcuit inainta curajoasa spre ei:

-Hei, da ce-i cu galagia asta? intreba ea, doar, doar ii v-a face sa-si ridice ciocurile lor lungi din nisipul de pe fundul lacului. Cautand in nisipul fin, deranjasera toata gradina magica a celor doi racusori ce-si aveau culcusul chiar la coada lacului. 

Acum ceva timp, isi aduse ea aminte, doi cocori poposisera pe lac, incercand s-o manance pe Oachi. Isi amintise ca facura mare valva. Alin o ajutase sa scape de cei doi. Gandurile ii treceau prin minte cu repeziciune. Acum situatia este putin complicata pentru ca sunt multi cocori. 

Alin vazand ingrijorarea Matildei, ii facu semn lui Pinky sa vina alaturi de ei. Daca v-a fi cazul ii vor alunga ca si data trecuta si astfel isi vor salva prietenii.   

Cu un tipat ascutit Matilda ii avertiza pe racusori sa se ascunda acolo sub lespezi. Oachi aluneca in apa si se alaturase celor doi. Victoras ramase cu clestisorii ridicati parca ar fi spus: 

-Sunt gata sa lupt...De acolo pericolul era vazut ca fiind monstruos. Frica ii cuprinse pe cei trei prieteni. Siluetele celor trei lebede negre se oglindeau in apa cristalina. 

Simtind pericolul, lebedele isi desfacura aripile. Penele lor negre luceau in soarele diminetii. Parca o platosa magnifica acopera lacul. Cocorii vazand lebedele in toata maretia lor, se retrasera pe mal, nedumeriti de ceea ce vad. Matilda prinse curaj si gagaind amenintator le spuse sa plece de pe lac ori vor regreta.    

Cocorilor nici nu le trecea prin cap sa plece, dupa ce infulecara din pestisori, acum le era pofta si de broscute...Vazand Matilda ca nu-i chip sa fie liniste pe lac isi facu curaj si incepu sa-i loveasca cu ciocul ei puternic si cu aripile, gonindu-i la mal. Alin si Pinky i se alaturase. Dupa cateva minute reusira sa-i alunge la marginea padurii de conifere. Doamne, fu cat pe ce sa ramana fara prieteni. Privind cerul diminetii si vazand cocorii luandu-si zborul spre tarile calde se linistisera. 

Intorsi pe luciul apei vorbeau de zor de patania diminetii. Promisera inca o data ca vor fi impreuna pentru mult timp. Oachi, Victoras si Danielle rasuflara linistiti ca-au scapat si de aceasta data. A fost cat pe ce sa nu mai traiasca. 

Matilda, Alin si puiul lor Pinky erau fericiti. Se stransera toti in jurul frunzei de nufar si cioravaira toata ziua vrute si nevrute...Racusori dar si Oachi le multumira pentru ajutorul primit si unde nu incepura o joaca, de pomina. Au prins gaze, libelule, pestisori, au mancat si s-au distrat toata ziua...Erau cu totii fericiti. Acolo, pe luciul apei, prietenia era la mare rang. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

Bucuresti, 15.12. 2019 

Să renaștem!

VESTITA NOASTRĂ CUȘMĂ, CĂCIULĂ GETICĂ, MULTIMILENARĂ ȘI MULT COPIATĂ PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE, ÎN ÎNTREAGA LUME

Neamul nostru Pelasgo-Getic a fost întotdeauna și este și astăzi admirat, invidiat, râvnit, urât (pe ascuns) și desigur copiat.
Ni s-a furat mitologia (şi nu numai) de către greci, romani şi de alţii, ni s-au furat simbolurile noastre ancestrale (printre altele Crucea)! Toată omenirea le foloseşte, fără să ştie că ne aparţin!
Până și căciula/cușma noastră getică ne-a fost “furată” și folosită neîntrebat și acum, chiar și pe mai multe steme ale mai multor state din lume…
Cea mai veche reprezentare a Cușmei, Căciulii noastre getice, NU "frigiană" și NU "dacică", așa cum este eronat spus, Căciula getică este reprezentată în Cultura Gumelniţa, acum 7.000 de ani.
În reprezentările antice, apar purtând pe cap căciuli getice faimoși eroi ai Troiei precum Paris și Enea, și ei de origine getă, dar și vitezele AMAZOANE, tot gete, care au stăpânit teritoriile de la nordul Mării Negre.
Una dintre cele mai neobișnuite reprezentări ale unor personaje purtătoare de „bonetă getică” a fost realizată în Italia secolului VI, unde apar „cei trei magi de la Răsărit” care, după cum arată tradiția și Noul Testament, s-au prezentat cu daruri înaintea pruncului Iisus.
Este vorba despre un mozaic aflat în bazilica Sant’ Apollinare Nuovo din Ravenna, al cărei ctitor a fost regele Teodoric cel Mare, care a domnit peste ostrogoți (neam getic – n.a).
Se pune întrebarea: OARE DE CE i-a reprezentat artistul din vechime pe cei trei magi înveșmântați într-un mod atât de asemănător cu portul strămoșilor noștri geţi?
În reprezentările grecilor din antichitate, personajele cărora li se atribuia o neîndoielnică origine getică, precum Zeița BENDIS sau ORFEU, purtau adesea cușme getice.
Potrivit istoricilor greci, ne arată Wikipedia, strămoșii frigienilor nu au trăit dintotdeauna în Anatolia, teritoriu în actuala Turcie, ci provin din Europa, din Balcani. Atunci când trăiau în Balcani, frigienii purtau numele de brigi, după cum au arătat Herodot și Strabon. Frigienii erau un popor de origine getă, iar bonetă "frigiană", ce apare inclusiv pe stemele unor state moderne, este identică cu binecunoscuta căciulă getică!
Un hoţ de căciuli getice este chiar… “Moș Crăciun”, ăla “internaţional”, poartă și el căciula furată, tot de la noi, căciulă getică! Da, și el!
Piticii lui Albă ca Zăpada ai lui Disney, ne-au furat și ei „căciula“.
O lume întreagă ne copiază, fără să ştie, suntem admiraţi, invidiaţi, râvniţi, urâţi (pe ascuns)... V-aţi întrebat vreodată, de ce?
Noi ne tragem din cel mai vechi, cel mai nobil şi cel mai măreţ Neam de pe Pământ! Am fost mereu și mereu un exemplu pentru toată Omenirea. Care este motivul? Că nu suntem importanţi?
Am selectat câteva imagini ale Căciulii, Cușmei noastre pelasgo-getice, multimilenară, care a făcut și face și acum, înconjorul lumii!
Să fim mândri că aparţinem acestui Neam fabulos al Pelasgo-Geţilor! Și să mai spună cineva ca nu suntem „Buricul Pământului“!

☀️NIASCHARIAN! Să renaștem!

Autor: Carmen Pankau

Vibratia Pamantului rezoneaza cu celulele umane primordiale si modifica structura ADN-ului

Rezonanta magnetica a Pamantului vibreaza cu aceeasi frecventa pe care o au ritmul inimii noastre si undele noastre cerebrale. In 1952, fizicianul german W.O. Schumann a descoperit ca Pamantul este inconjurat de un puternic camp electromagnetic, aflat pe partea inferioara a ionosferei, la o distanta de aproximativ 100 kilometri de Terra. Acest camp avea atunci o rezonanta de 7.83 pulsatii pe secunda.

Rezonanta aceasta a primit numele celui care a descoperit-o, rezonanta Schumann. S-a descoperit ca toate fiintele vertebrate si creierul uman vibreaza pe aceasta frecventa. Este considerata un fel de memorie biologica, care mentine echilibrul vietii. Orice dereglare de la aceasta frecventa se manifesta prin boala, practic nu putem fi sanatosi decat daca suntem acordati la aceasta vibratie.

S-au facut experimente cu astronautii, care se imbolnaveau atunci cand ieseau din sfera rezonantei Schumann, si s-a descoperit ca acestia se insanatoseau atunci cand erau expusi la un stimulator care emitea frecventa 7.83 Hz. Pamantul poate fi considerat un organism viu, cu un bioritm propriu, iar rezonanta Schumann este vibratia sa, asemanatoare batailor inimii umane.

Timp de mii de ani, rezonanta Terrei a fost de 7.83 Hz. Incepand de la sfarsitul ultimului mileniu, aceasta frecventa s-a constatat ca se accelereaza gradat si consecvent. Bataia “inimii” Pamantului sau Rezonanta Schumann creste printr-o frecventa sustinuta, armonioasa si sincronizata de 13.13 Hz, ducand catre inversarea polilor magnetici. Aceasta frecventa are un puternic impact asupra starilor noastre fizice, emotionale, mentale si spirituale.

Multi oamenii de stiinta si cosmologi sunt de parere ca schimbarea polilor magnetici ai Pamantului este iminenta si va avea loc in curand. Acesta va fi un adevarat salt cuantic in evolutia constiintei.

Celulele primordiale

Atunci cand frecventa Pamantului este, in mod consecvent, de 13.13 Hz, undele energetice rezoneaza cu celulele noastre primordiale, reprezentand catalizatorul unui fenomen cuantic in ADN-ul uman. Celulele noastre primordiale sunt 8 la numar, primele 8 celule care se formeaza dupa fuziunea ovulului cu spermatozoidul. Aceste celule se afla intre chakra bazala si cea sacrala. Ele sunt depozite inteligente de energie pura, Chi, sunt locul in care potentialul nemanifest se transforma in manifest, in care energia devine materie si sunetul/lumina se materializeaza in forma.

Celulele noastre primordiale au o frecventa rezonanta de 210 Hz, care corespunde muzical notei sol diez major. Aceasta frecventa este influentata de rezonanta Pamantului. Fluxul energetic, in octave armonice de la 13.13 Hz, la 26.26 Hz, la 52.52 Hz, la 105 Hz si apoi la 210 Hz, reprezinta un potential cuantic urias pentru omenire, deoarece stimuleaza activarea la capacitate maxima a informatiei celulelor primordiale.

Activarea ADN si acordarea la 13.13 Hz

Prin frecventa constanta de 13.13 Hz, vibratia Pamantului rezoneaza cu celulele umane primordiale si cu glanda pineala, provocand o schimbare cuantica in ADN-ul nostru. Este activata si trezita constiinta glandei pineale si limbajul biologic innascut al ADN-ului din celulele umane primordiale. Energia fotonica din celulele primordiale se elibereaza si este activat ADN-ul acestor celule. Cele 64 de coduri de lumina din ADN-ul uman se activeaza si se acordeaza vibratiei Pamantului. Astfel, starile noastre incep sa se schimbe, vom experimenta transformari profunde la nivel fizic, emotional, mental si spiritual.

Fizic, vitalitatea celulara se va amplifica, pe masura ce corpul nostru va digera energia fotonica si cuantica a plantelor si a luminii solare. Ne vom aminti cum sa folosim energiile cosmice pentru a ne vindeca de boli si a ne acorda cu rezonanta Campului Eteric.

Mental/Emotional vom trece de la sinele egotic catre alinierea la constiinta divina. Compasiunea, bunatatea, recunostinta ne vor ghida actiunile, pe masura ce vom ceda chemarii catre cel mai inalt potential al sufletului nostru.

Spiritual ne vom acorda la o intelepciune mai profunda, la adevarul universal, care deriva din iubire. Fiecare om va servi acestei ascensiuni globale si cosmice in constiinta. Constiinta noastra se trezeste, deschide poarta catre taramuri mai inalte de constientizare, pe masura ce Pamantul vibreaza pe frecventa de 13.13 Hz. Vom deveni canale constiente, prin care constiinta 6D va intra in constiinta 5D.

Constiinta 5D este un nivel prin care realizam ca suntem suflete care au o experienta umana aici, pe Pamant. Aceasta constiinta pare, la nivel fizic, material, separata de Pamant, de Umanitate, de Cosmos. De fapt, omul nu este decat un fractal din campul Creatiei, o parte integranta din intreg. Atunci cand omul realizeaza constient acest lucru, incepe sa-si traiasca viata in serviciul a ceva mai presus de sine. Incepe sa depaseasca structurile patriarhale vechi si sistemele de pana acum, acordandu-se Mamei Pamant, ca intr-un dans.

Vedem, percepem lumea prin noi insine si prin modul in care traim zi de zi. Suntem chemati sa ne predam iubirii, sa fim ghidati spre a servi iubirea si sa participam la aceasta vindecare evolutionista personala si planetara.

by: https://www.yogasat.ro/

Capricornul meu drag...

Nimic nu e mai frumos decat sa te trezesti dimineata, cu persoana iubita spunandu-ti: Buna dimineata! Te iubesc!, sa-ti fure cateva saruturi nevinovate, sa-ti mangaie obrajii bucalati si sa-ti acopere buzele cu saruturi fierbinti, frematand de dorinta de a primi saruturile dulci din iubire...Asa m-am trezit eu in dimineata asta. Cateodata, capricornul meu frumos si bun, face din ziua mea posomorata o adevarata minune. Imi redeseneaza zilele facandu-le sa para magice ca si cum n-ar exista durere si suferinta. 

Dupa o noapte prea scurta si plina de indoieli, dimineata se prefigura a fi una mohorata. Mereu si mereu aceleasi tabieturi, de ani de zile, te pot uneori obosi, facandu-te sa pari ursuz sau cel putin indiferent la viata care te inconjoara...Aparent nimic nu prevesteste bucuria pe care-o poti trai in urma unei simple fraze, aruncata in vant asa doar de fatada. Dar nu, nu asa gandesti cand esti indragostit irecuperabl de cineva. Viata in doi cateodata poate deveni un calvar chiar fara cuvinte rostite. Priviri galese, ganduri infranate, sentimente ascunse in inima din dorinta de a nu-ti rani partenerul...cuvinte ce dor, nerostite ascunse in suflet si...temeri...ca poate nu vei reusi sa-ti alungi toate gandurile rele ce-ti bantuie mintea. Ca nicidata nu vei putea sa-ti multumesti partenerul si sa-l iubesti asa, pur si simplu sincer, si fara ascunzisuri. Da, asa ma simteam dimineata...trista ca nu pot impartasi bucuria cu marea mea iubire...durerea surda imi infrana dorinta si...toate disparu ca prin vis doar cu doua cuvinte: te iubesc! 

Ce frumos suna: Te iubesc!...parca timpul sta in loc, magia celor doua cuvinte te face sa visezi...sa-ti redefinesti prioritatile, te face sa uiti ca suferi...iubirea-ti modifica structura ADN-ului si te face sa plutesti intr-o mare de iubire...

Iti multumesc Victor, capricornul meu drag, pentru toate cate le faci din iubire pentru mine...Imi simti toate trairile, toate gandurile si-atunci cand vezi o umbra de neliniste, imi trimiti o mare de iubire, care sa ma faca sa vad doar ceea ce ma face sa fiu un om bun. Iti multumesc...pentru fiecare clipa petrecuta cu tine.

by Danielle

Bucuresti, 09.12.2019

Azi nu mai avem timp sa ne confectionam amintiri...

E tarziu in noapte si cu ochii inchisi, bantuita de amintiri, stau in culcusul meu, coplesita de trairile mele...M-am plictisit sa traiesc in trecut, dar amintirile nu pot fi decat vechi...O lumina palida lumineaza feeric camera, silueta mobilei se prelinge pe pereti. Nu pot sa dorm si deschizand ochii ma uit curioasa la umbrele desenate de crengile copacilor din fata ferestrei. Afara vantul se joaca printre lacasurile ascunse...Adie bland. Picaturi mici de ploaie parca se lipesc de coaja copacilor. Ploua incet si...gandurile imi zboara la cea mai frumoasa perioada din viata mea...

Mi-e dor sa ascult colinde, sa beau o cana cu vin fiert, cu miros de scortisoara si de coji de portocale, mi-e dor de ciocolata plina de miez de nuca facuta de mama cu atata drag, mi-e dor sa ascult valvataia focului din soba, sa strang in palme fulgii de zapada, s-o gust si-apoi sa tremur de frig, mi-e dor de mine cea de altadata, plina de viata si intotdeauna zambind, mi-e dor de toate si de toti...

Sunt clipe frumoase, pe care le port cu mine si...cand mi-e dor, le caut in inima mea, le retraiesc la infinit, de cate ori vreau eu, pentru ca azi nu mai avem timp sa ne confectionam amintiri...

Noapte linistita, plina de vise frumoase.

by Danielle

Bucuresti, 09.12.2019

Cum te vindeci singur...

Organismul omenesc este unul dintre cele mai complicate sisteme. Adesea nici nu conștientizăm de ce suntem în stare. Puterea cuvântului și a gândului este însoțită de o energie incredibilă de vindecare și se pare că e inutil să tratezi o boală, fără să te vindeci spiritual. Pentru a declanșa puterile vindecatoare ale organismului, trebuie să ridici nivelul energiei interioare. Atunci vei putea să înfrunți boala și să-ți recapeți sănătatea.

Iată cum să te vindeci singur:

1. Bea câte 500 ml de apă pură de 3 ori pe zi. Iar în timp ce faci asta spune: „Sunt sănătos și mă voi vindeca!”
2. Găsește timp pentru automasaj. Numai 10-15 minute pe zi îți vor oferi energia necesară. Freacă pielea uscată în special din zona capului, gâtului, pieptului și a tălpilor.
3. Obișnuiește-te să adormi la ora 22:00 și să te trezești odată cu răsăritul soarelui.
4. Acordă mai multă atenție respirației. Ea trebuie să fie liberă, uniformă și calmă, cu senzația de bucurie interioară. Încearcă să faci așa încât expirația să fie de 2-3 ori mai lungă decât inspirația.
5. Încearcă să uiți de problemele de sănătate pe care le ai. Nu te gândi și nu vorbi despre ele.
6. Petrece cât mai mult timp în sânul naturii, stai pe iarbă, privește cerul și admiră norii.
7. Ascultă muzică ritmată, ziua și una relaxantă, seara. Dansează, cântă, savurează momentul!
8. Mănâncă des și câte puțin, de 5-6 ori pe zi. Optează pentru mâncarea de casă: terciuri, salate. Uită de ceai, cafea și alcool.
9. Călește organismul! Începe să torni apă rece mai întâi pe picioare, apoi peste genunchi și tot așa mai sus până ce vei ajunge să-ți torni apă în cap.
10. Fă sport! Nu e obigatoriu să mergi la sală. Gimnastica în casă e la fel de bună: aleargă pe loc, fă genuflexiuni, flotări, ridică greutăți.
11. Înfometează-te o dată pe săptămână. Nu mânca timp de o zi nimic și spune-ți „Voi fi mai sănătos în schimbul acestei zile de post”.
12. Întreține discuții liniștite, de suflet cu cei dragi, te vei încărca cu energie pozitivă.
13. Ignoră orice informație negativă. Gândește-te doar la bine. Vizionează comedii, citește cărți spirituale, ascultă muzica preferată.
14. Fă următorul exercițiu: inspiră ușor, iar mai apoi acoperă-ți nasul și închide gura. Iar în acest timp spune în gând: „Vreau să trăiesc”, după care, inspiră din nou și mai repetă o dată. Această practică îi va da un semn de alarmă organismului că tu vrei să trăiești, atunci bolile te vor ocoli.
15. Acordă 5 minute pe zi gândurilor bune. Ia o poziție comodă și spune din toată inima: „ Fie ca toți să fie sănătoși și totul să fie bine!”
16. Imaginează-ți în fiecare zi cum ești un om sănătos și fericit în viitor. De exemplu, imaginează-ți cum peste o săptămână vei râde într-un anumit loc preferat de tine.
17. Cel mai important punct! Apelează la ajutorul Domnului.

by  KL

Matilda si prietenii ei speciali.

Zorii de ziua se grabira sa vina in intampinarea soarelui. Papura uscata inca rezista pe malul lacului. Matildei ii placea sa prinda pestisori printre tulpinile de papura. De cum zari primele semne ale zilei isi intise aripile puternice, si fal-fal, fal-fal o zbughi pe lac. 

De pe frunza de nufar, Oachi o privea cu drag, cum aluneca pe luciul apei. Se oglindea Matilda cand pe o parte, cand pe alta, isi privea chipul frumos in apa cristalina. Deodata Victoras, racul morocanos, iesi la suprafata lacului si agitand clestisorii in vant striga cat putu de tare:

-Matilda da unde ai fost? ca mi-ai lipsit...aveam nevoie de tine sa muti lespedea in susul lacului, ca Danielle vrea sa aiba un loc mai mare. Imi trebuie o casa noua. Vom avea multi puisori de raci. Matilda inainta gratioasa catre Victoras:

-Da unde vrei sa duc lespedea?...ca nu am inteles...Victoras evident enervat ca ea nu era atenta, ii mai explica inca o data ce trebuie sa faca. 

Matilda lua in ciocul ei puternic lespedea grea de piatra si-o muta in locul dorit de Victoras. Sapa cu ciocul in pamantul moale si fixa piatra, astfel incat Danielle sa aiba o priveliste minunata in fiecare dimineata. Rupse cateva fire de iarba si le indesa intr-un colt, acolo unde infipse piatra...Victoras era incantat nevoie mare, ii trecu supararea si aducad-o pe Danielle la noua casuta, incepu a o impodobi. Vazandu-i, Matilda se gandi ca, ar fi foarte frumos daca i-ar darui Danielei multe pietricele colorate, pe care aceasta sa le aseze langa casuta lor. 

Se puse pe adunat pietre si vazand intr-un colt de lac cateva fire de alge la smulse cu grija. Dorea sa le duca la casa noua a celor doi prieteni si sa le planteze acolo in fata pietrei. Erau asa de incantati de gradina lor cu pietricele colorate si alge, incat stateau in fata gradinii si priveau fara sa aiba curajul de a spune ceva. Erau incatati si fericiti. Matilda aduse cateva boabe de porumb gata macerate si le darui cu bucurie celor doi.

De pe frunza de nufar, Oachi privea absenta la toate pregatirile. Ceva ii atrase atentia...Se lasa pe o parte si tup in apa. Inota pana la casa cea noua si ramase in fata acesteia plina de uimire:

-Matilda unde ai gasit pietrele colorate? Doamne, ce trebuie sa fac, ca sa am si eu o gradina asa frumoasa? Devenise foarte trista. Ochii ei bulbucati erau plini de lacrimi...Lacrimile ei se ingemanau cu apa lacului, iar Danielle simti emotia prin carapacea ei de rac...

-Oachi te rog nu fi trista, iti vom face si tie o gradinita la fel ca aceasta. Matilda v-a culege alte pietricele si noi le vom aseza exact la fel. Unde vrei sa-ti construim casuta? zise Danielle.

Oachi inebunita de bucurie spuse:

-Daca as dori sa stau langa voi, v-ar deranja?...Raspunsul veni aproape instantaneu:

-Cum sa ne deranjeze? Nu suntem noi cei mai buni prieteni? Asa ca, hai la treaba. Si unde nu incepe Matilda un maraton de cautat pietricele de pe fundul lacului, astfel incat, sa-i poata darui zambetul inapoi pe fata dragalasa a broscutei Oachi... 

Adunasera multe pietre, chiar si o lespede mica gasira in apropiere. Au construit gradina exact la fel. Matilda plantase si doua alge, asa incat sa fie totul identic. Acum aveau casute mari spatioase, pline de pietricele multicolore, alge unduindu-se in apa cristalina si cel mai de pret dar facut pentru prietenii ei, fu acela de a-i reda zambetul lui Oachi. 

Matilda era incantata ca reusise sa-si ajute prietenii. Tinea cu tot dinadinsul sa le daruiasca si ceva de mancare ca nici nu avusesera timp sa manance. Prinse cativa pestisori si-i oferise ca cina prietenilor ei. Seara se pregatea sa-si i-a in primire poiana, lacul, padurea si fiintele magice care salasluiau in ele. 

Matilda isi saluta prietenii si se indrepta spre culcusul ei. A fost o zi frumoasa si pentru ea. Inima ii batea cu putere. Simtea ca era iubita si adorata de toti. Isi lasase inima sa fie buna si...reusi.

Noaptea trase perdeaua cu stele argintii peste toata suflarea si raspandi praful de stele peste lac. Linistea noptii a lasat doar greierii sa cante si licuricii sa zboare.

cu drag pentru voi,

Danielle

  

Bucuresti, 03.12.2019

   

O zi din viata mea.

Alarma telefonului meu suna de ceva timp, o auzeam, dar nu reuseam sa ma trezesc...Apoi ca prin vis aud vocea dulce a Alinutei:

-Dani, hai trezeste-te ca e ora 6 si trebuie sa ne grabim...Imi simteam corpul ca si cum m-ar fi calcat o masina. Mainile amortite, capul imi vajaia, o ameteala puse stapanire pe mine. Cred ca ma i-a putin raceala. Ma ridic la marginea patului si, imi intind mainile spre cer si zic in mintea mea: Doamne iti multumesc si pentru ziua de azi. O privesc pe Ali(ea era deja imbracata) si ma duc sa ma spal. Repede, repede ma imbrac, in 15 minunte eram gata. In portofelul Alinei pun repede buletinul, card-ul de sanatate, imi i-au sticluta cu apa si iesim. Victor deja incalzise masina. Imi pun centura si ascult muzica in surdina. 

Afara era inca intuneric, iar la radio se difuza melodia aceea cu strazile din Bucuresti..."Intoarce-te in timp sa ne privesti, Cum dansam pe strazile din Bucuresti"... Luminile stradale si globuletele aprinse facu din dimineata racoroasa de luni, chiar un inceput de zi frumos. Pe alocuri cerul era albastru cu nuante de galben si rosu, semn ca soarele se trezise si vroia cu orice chip sa rasara deasupra orizontului. 

In cateva minunte ajungem la Synevo si cum era de asteptat era inchis. Victor incerca sa gaseasca un loc de parcare, iar noi ne asezasem in fata usii de la intrare. Era chiar frig, imi luasem doar un plover cu gluga...Frigul facuse deja victime...masinile erau pline de chiciura. Ma amuzam cand vedeam femeile cu rascheta in maini incercand sa dezghete geamurile.  

Minutele trec greu si atunci cand e frig timpul parca se dilata...Alinuta ma trimite sa stau in masina, dar eu, nu am cum s-o las singura acolo...Vine si Victor, ca un facut o doamna vine spre noi si...deschide usa...In zece minunte putem intra. Doamne, ma gandeam asa la cate mii de ganduri imi trec prin minte, doar in cateva minute...Cert era ca-mi era frica. Nu mai fusesem aici pentru analize. Aveam emotii...Alina ma incuraja: 

-Hai Dani, sa vezi ca in 10 minunte gata scapam si fugim acasa...Asa a fost, cum zicea ea. Am intrat si m-am asezat pe-un scaun...Ea cu actele in maini era deja la doamna de la receptie...M-a chemat doar sa semnez actele pentru procesarea datelor...Alinuta plateste si glicozilata si ma trimite cu foile listate la doamna asistenta petru recoltare...

Vad cele patru eprubete cu numele meu pe ele si deja am fiori pe sira spinarii. Ma asez pe scaunul acela special si aud vocea asistentei:

-Haideti va rog, strangeti pumnul, asa...mai tare va rog, gata, e bine...si cu acul deja imi cauta vena. De frica se ascunse si vena...ahaha.

Simteam cu fiecare eprubeta cum sangele meu pretios se scurge incet, incet umplandu-le. Mi-era mila de mine si, o lacrima se repezi in coada ochiului, depasi genele si alerga grabita pe fatuca mea palida...Asistenta lua un servetel si-mi sterge lacrimile...Ma duruse rau, dar n-am scos un sunet. Eram eroina, ahaha. A incercat ea sa fie draguta, dar...Nu reusea sa-mi opreasca sangele. Zicea panicata:

-Va rog sa tineti apasat, mai mult, asa, asa...Cauta un plasture sa mi-l aplice pe intepatura...gata reusi sa puna plasturele, dar eu simteam ca ma arde. Acea bucatica de plastic musca din pielea mea. Alinuta ma imbraca cu ploverul si ma prinde de brat. Gata ai scapat, spune cu drag. Simt de fiecare data cum sufera alaturi de mine...ma iubeste mult...

Afara, Victor ne astepta...Frigul imi facuse bine. Simteam ca imi da putere si Victor dar si Ali. Ma prind de ei ca de un colac de salvare. 

Ajunsi la masina, Victor da drumul la clima si in cateva secunde se face cald. Imi scot plasturele si surpriza. O mare pata de cinci centrimetri apare pe mana mea. Azi am aflat si ca fac alergie la plastic. Pata cat tot acel plasture, rosie si urata, trona pe incheietura manii mele...

Soarele iesea incet deasupra orizontului. Culori de la albastru infinit la rosu, galben auriu pana la portocaliu strabateau zarile. Imi doream sa mergem asa la nesfarsit...Muzica buna, raze de soare calde, Ali, Victor...nu-mi doream decat sa merg la mare...Magia clipelor s-a risipit repede cand Ali spune:

-Victore, cand ajungem acasa, sa te duci sa cumperi un pachet cu cafea ca nu mai avem...Sa bem o cafea calda pana plecam la munca...Eram bucuroasa ca mai stau putin cu ei. Ajunsi acasa, intru repede cu Ali in bloc. Deschide usa si simt caldura casei cum ma cuprinde. Sunt fericita acasa. Ma schimb repede si-mi ocup locul meu caldut in asteptarea cafelei. Pff, imi aduc aminte ca trebuie sa-mi fac insulina...O urasc, dar mi-e necesara. O intepatura si...cateva secunde, apoi...gata am scapat. Sunt putin ametita. Trebuie sa mananc ceva. Un iaurt mic si o chifla. Imi revin si Alinuta imi aduce cana mea cu cafea. O iubesc pe Ali. Face cea mai buna cafea din lume.

Insulina asta, cu medicamente in ea, imi provoaca stari de somnolenta. Ma chinui sa rezist o ora, sa stau treaza dupa ce mi-o fac. Cateodata dimineata dupa ce beau cafeaua ma asez in pat si vorbind cu Ali sau cu Victor, de cele mai multe ori adorm. Ei rad, ma invelesc, inchid usa incet si pleaca la munca. Ma lasa sa dorm...

A fost o zi grea...Din cand in cand sunt necesare si analizele...

by Danielle

Bucuresti, 03.12.2019

  

https://youtu.be/o8_jPaXfxWY