Mă pierd prin amintiri

Mă pierd prin amintiri și-n gânduri rebele,

În suflet mi-este noapte, știu și îmi asum.
Eu cicatricile le-am prefăcut în stele,

De când voi ați pășit pe-al veșniciei drum...

Vin sărbătorile, bat chiar la ușa noastră

Și mi-aș dori să pot din nou să spun:

-Hai mama pune beteala în fereastră,

-Hai tata, să-împodobim bradul de Crăciun.

Dar, nu mai e Crăciunul, care-a fost odată,

Nici bradul nu mai vreau să-împodobesc,

Am să las copiii să intre iar pe poartă...

Să ne colinde magic, divin, dumnezeiesc...

Mă pierd prin amintiri și dorul dă năvală,

În suflet e furtuna...Privesc într-un album...
Inima mi-e tristă, doar lacrimile-o spală

De când voi ați pășit pe-al veșniciei drum...

Autor: Daniela Damian

22 Decembrie 2023, Frumușica, Botoșani

Și mă prefac mereu că nu mi-e dor

Am coborât scânteie din înalt

Și te-am ales pe tine, cea mai sfântă

Să-mi fii tu mamă, cu inima ta blândă,

Când găndurile-n minte îmi tresalt,

Alint pe suflet, pe inima plăpândă...

Și te-am ales pe tine să-mi fii tată,

Să mă înveți ce-i bine și ce-i rău,

Când drumul rătăcesc și-mi este greu,

În inimă să caut, să mă las purtată

De credința ce mi-a dat-o Dumnezeu.

Vin sărbătorile, prilej de bucurie,

Dar cum să-mi bucur inima când voi,

Plecați spre veșnicie amândoi,

În urmă ați lăsat multă furie

Și-n inimi doar durerile șuvoi...

 

Și mă prefac mereu că nu mi-e dor,

Vă caut împietrită prin cuvinte

Și, uneori înjur, de cele sfinte,

Voi știți că nu îmi e ușor...

Când lacrimile-mi curg peste morminte...

Vă port în suflet ca un talisman

De iubire și credință vie,

Că lumea asta ar fi fost pustie

Și toate rugile-ar fi fost în van, 

De n-aș fi plâns de dor, în poezie...

Autor: Daniela Damian

2 Decembrie 2023, Frumușica, Botoșani

Deschide ochii

Deschide ochii să vezi cerul nopții înstelat,
Deschide sufletul să poți vedea cum eu sunt...

Dor rătăcit printre nori, de îngerii nopții înșelat,
Sunt o umbră ascunsă, între inima ta și pământ...

Deschide ochii s-alungi vina ascunsă-n priviri,

Deschide brațele, ca să mă poți lesne-alinta...

Cerul nu-i vinovat, de-ale stelelor albastre luciri,

Poartă-mă-n inimă, e tot ce pentru mine-ar conta.

Autor: Daniela Damian

1 Noiembrie 2023, Frumușica, Botoșani

(Drepturi de autor rezervate)

Noapte cu dor

Liniștea casei mele te-a primit cu brațele deschise, pentru că fără tine nu aș fi fost eu. Mi-ai dăruit viață din însăși viața ta, m-ai purtat în întunericul din tine, dar m-ai luminat cu lumina inimii tale. Cântul tău mi-a înseninat diminețile și toate zilele, cele ce au urmat. M-ai adus în lume, cu bucuria primului născut și mi-ai dăruit bunătatea. Mi-ai dăruit suflet din sufletul tău și m-ai purtat pe brațe ca un trofeu al iubirii tale...Ai luptat pentru fiecare secundă a vieții mele, pentru că tu ai știut că voi fi lângă tine mereu. Mi-ai dăruit toate nopțile și diminețile și toate durerile mele le-ai făcut să dispară...Acum e din nou rândul meu...

Îmi cauți brațele calde să te țin strâns. Energia din sufletul meu încearcă să te vindece. Știu că te doare, știu că lupți cu tine...Te cuprind în brațe și aștept să adormi. Sforăitul tău ușor mă liniștește. Stau și-ți număr visele, frânturi din gânduri alergă prin mintea-ți, le văd cum se joacă cu mintea ta.

Ai zâmbit în somn, semn că îngerii sunt aici cu noi, vindecă și aduc bucurie. Niciodată n-am fost mai fericită, ascultând sforăitul tău ușor, ca de copil obosit...

Noapte bună mama, dormi liniștită. Eu sunt aici, să te alint.

Danielle

Cerul nopților albastre

Cerul nopților albastre te vrăjește și te-adoarme
Și petale de-întuneric soarbe ochiul tău plăpând,

Spiridușii din poveste îți vor ține visu-n palme,

Legând somnul lin de gene și de sufletul tău blând.

Îngerii coboară-n valuri aducând încet lumina

Și răstoarnă-n mare luna, peste luciul ei tăcut,

Din adâncurile terne scot din lume toată vina

Tu rostești o rugăciune, să îți fie-n noapte scut...

Autor: Daniela Damian

21 Octombrie 2023, Frumușica, Botoșani

Poartă-mi toamnă visele departe

Poartă-mi toamnă visele departe,

Pe culmi ascunse-n firmituri de cer,

Somnul lin pe pleoape se abate,

Când gândurile toate-n noapte pier.

De-ai să vii tiptil, la ceas de seară,

Razele de soare s-or pierde,-n asfințit,

Te-oi aștepta cu dor, pe prispă afară

Și te-oi îmbrățișa, de bun venit.

Ți-oi povesti că au plecat cocorii,

Că vinul în butoi s-a limpezit...

Holdele-s culese...Iarăși norii

Cerul albastru' împart pân' la zenit...

Mi-e dor de tine, toamna mea bogată

Cu iz de mere coapte și gutui,

În lumea mea tu pasul fin îți poartă,

Peste păduri și ape culorile să-ți pui.

Autor: Daniela Damian

7 Octombrie 2023, Frumușica, Botoșani

Suflet viu în prag de toamnă

Suflet viu în prag de toamnă, diminețile încurci
Și pornești spre zări albastre, nu știi unde să te duci

Rătăcești peste poiene, peste frunze despuiate...

Peste munți și peste ape ce-s mereu învolburate.

Cauți liniștea înserării lângă marea de smarald

Și adulmeci cu privirea, cerul albastru, veșnic cald,

Doar cocorii îți port de grijă, când drumul greșit apuci

Și te poartă blând pe aripi, ca aminte să-ți aduci...

Să nu rătăcești prin lume, să te molipsești de dor

Și să uiți de ochii albaștri ce-ți șoptește, blând, te-ador,

Iar în nopți cu luna plină, printre stele de plutești

Adu-mi zori plini de lumină și încet să-mi povestești...

Câte ai văzut în lună...Și în stele...Și în sori,

Câte ai văzut în zborul pe-aripi albe de cocori...

Să-mi dai bucuria vieții, iar în inimă să-mi pui

Raza soarelui aleasă, stele-n ochii mei căprui.

Autor: Daniela Damian

20 Septembrie 2023, Frumușica, Botoșani

Toamna

Toamna trenele își poartă pe pământul încă reavăn
Și mângâie blând, în treacăt, creștete zglobii de prunci, 

Spiridușii din poveste spun că toamna-i fără seamăn,

Iară greierii asudă cântând ode lungi prin lunci.

Turmele de oi coboară, de pe munte, jos, în vale,

De pe dealuri râd în soare strugurii ce jinduiesc

Să-i zdrobească ca-într-o vrajă, mâini gingașe de fecioare

Iar din butie să curgă vinul dulce, boieresc.

Peste lacuri, vine ceața, ca o hoață pe furiș

Luciul apei să ascundă, sus, în razele de lună

Și-n adâncuri, printre trestii, peștii fug în stufăriș

Iară racii cei șăgalnici visele nopții adună...

Autor: Daniela Damian

19 Septembrie 2023, Frumușica, Botoșani

Spre Marea de Cristal

Ai plecat spre Marea de Cristal,
Cu dor de suflete îngemănate

Ce nu sunt întinate de păcate

Și mirosind a floare de santal.

Îngerii au venit să te însoțească

Ca să-ți fie drumul cât mai lin,

Și ridicându-te în cerul cristalin

Cu-ai tăi plecați să te întâlnească.

Și când ajungi, spune-le că mi-e dor

De sufletele blânde și frumoase

Că pe pământ, deasupra peste case

Amintirea lor ne mângâie ușor.

Să le mai spui ca totul s-a împlinit

Că doruri mari pe inimi ne apasă

Și-i mai întreb de nu li-i dor de-acasă

Când raze de iubire trimit în infinit.

Autor: Daniela Damian

05 August 2023, Frumușica, Botoșani

ultimul moment

la ceas de seară moartea sângerie
mi te-a luat în ultimul moment

și pe câmpiile cu stele, ce pot scrie

destine, te-a îndemnat să o urmezi

fără să semnezi vreun document

și te-a furat, ca hoața,-n miez de noapte,

iar stelele pe cer au lăcrimat,

că-n pragul casei ți-a trimis ispită

doi ochi căprui ce sufletul ți-au luat...

Autor: Daniela Damian

05 August 2023, Frumușica, Botoșani

Sufletul meu

Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu, 

Hoinărise un timp prin astre...Noaptea trupul mi-i pustiu

Heruvimii de mătase l-au ademenit prin vis

Iar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis.

Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpând

Fluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,

Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumești

Am luat doar clipe care peste noapte le-împlinești.

Sufletul mi-l chem acasă, peste inimă-l așez

Mâinile ridic în aer și rostesc al nostru crez

Ca lumina să coboare peste chipul nostru blând

Întunericul s-alunge, sufletul să-l văd râzând.

Autor: Daniela Damian

28 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Tu poți

Știu că poți vindeca, chiar și-un suflet rănit

Și mai știu că Tu poți munții să-i muți din loc

Să sădești într-un trup și un dram de noroc

Când furtunile vin...Tu ești primul sosit...

Mă ridici din noroi, iar cu apă îmi speli

Rănile toate, ce mi-au fost, îngropate adânc

În inima mea și, îmi doresc să pot să le-arunc

În hăul sălbatec...Sufletul nicicând nu-mi înșeli...

Limitate puteri, voi rămâne doar om...

Sentimente nu schimb, sunt un fir de nisip

Pe tărâmul luminii voi păstra al meu chip

Și iubirea-Ți divină, voi purta, în fiecare atom.

Autor: Daniela Damian

27 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Știu

Îți porți tălpile moi peste iarba cosită

Vrei să fii vânt să mă porți în văzduh

În cer vise urci, eu mă simt răvășită,

Atâta dorință...Știu că tu nu ești duh!

Izvor de ai fi m-ai purta prin poiene

Și-aș curge încet pe pământul tăcut

Cu ochii-aș topi nesfârșite troiene...

Tu ești suflet curat, din cer desfăcut.

Te-ai preface în nori, iar eu să fiu înger

Să te port peste zi, peste timp călător

Tu să m-asculți când sunt ca un fulger

Și când aripi deschid lângă tine să zbor.

Autor: Daniela Damian

26 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Să mă aștepți

Să mă aștepți iubitul meu că vin,
Când porțile din cer nu-s ferecate,

Iar lumea încet se spală de păcate

Când îngerii, în brațe, ne mai țin...

Să mă aștepți iubitul meu cu drag

Căci lumea mea-i pustie fără tine

Dorurile-s mari și uite așa îmi vine

Să fug...Tu, să m-aștepți în prag.

Autor: Daniela Damian

26 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Și-aleg să zbor

Și-aleg să zbor în lumile celeste,
Căci peste mine negura-a venit,

Când inima nu spune o poveste

E semn că sufletul e trist și-a obosit...

Și-aleg să zbor spre zările albastre

Acolo unde lacrimi nu mai sunt

Să-mi ascund iubirea printre astre

Și tu să nu rostești niciun cuvânt...

Autor: Daniela Damian

20 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Alint de-o vară

M-alintă vara-n răsărit de soare

Iar peste frunze roua s-a lăsat,

Luminile, se sting din felinare

Și zorii zilei, încet, s-au ridicat.

În aer simt miros de trandafiri,

Iar fluturii se odihnesc la soare

Copiii râd cu poftă și-n priviri,

Surâsul lor în inimă mă doare...

Nu mai pot să fiu din nou copil

Și desculță să alerg prin ploaie

Să mă mai certe mama și, subtil

Să scap de-o ceartă sau de o bătaie.

Ș-ascult în noapte greierii cântând,

Și licuricii îi privesc cum zboară,

Stau pe pat de fân doar așteptând,

Pe gene, somnul lin, când visele coboară.

Autor: Daniela Damian

19 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Luna

De n-ai fi fost pe cerul înstelat
Te-am fi creat din fire de iubire

Și-oricine poate sta ca mărturie

Că, sub clar de lună s-au plimbat.

Și cine spune că nu ești frumoasă,

Nu știe ce înseamnă să îți fie dor

Să stai de veghe noaptea în pridvor

Ca cel iubit s-apară la fereastră.

Și te-oglindești în marea înspumată,

Născând sclipiri de-argint în luciul ei

Și-n ochii fetelor, ca și în ochii mei

Stârnind iubirea-n inimă purtată.

De n-ai fi fost pe cerul înstelat,
Te-am plămădi, cu mâinile, din ceară

Și te-am urca pe cer, în nopți de vară

Să ne veghezi iar somnul zbuciumat.

Autor: Daniela Damian

23 Iunie 2023, Frumușica, Botoșani

E încă noapte

E încă noapte, iar luna-i sus pe cer,
Miros de crini în noapte mă îmbie
Să scriu, sub clar de lună,-o poezie

Când lumea doarme, timpu'-i efemer.

Și-alerg printre cuvinte răzvrătite,

Mintea mea le prinde încet din zbor,

Pe foaia albă am să le cobor

S-aline inima, când sunt încet rostite.

E încă noapte, luna-i tot pe cer...

Veghează somnul celor ce visează

Că lumea e frumoasă și contează

S-avem cu toți acolo-un colț de cer.

Autor: Daniela Damian

23 Iunie 2023, Frumușica, Botoșani

 

Doamne trimite lumina în inima mea

Doamne, trimite lumina în inima mea
Și așaz-o plăpând peste sufletul meu
În dreapta acoperă întunericul greu
Și din stânga să-mi ștergi ușor durerea...

Să mă ții, ca un prunc, fără vise s-adorm

Iar cu sufletu'-n mâini printre ceruri s-alerg,

Și când astrele lumii către tine converg,

Infinitul îl simt și mă bucur enorm.

Autor: Daniela Damian

20 Iunie 2023, Frumușica, Botoșani

   

Inimă de ce plângi

inimă de ce tu plângi, sentimentele îmi frângi
și mă lași fără pic de iubire,
inimă tu de ce taci, sufletul vrei să-îmbraci
cu tristețe și amăgire...
inimă tu ce voiești, la ce lucruri mai tânjești
de ce nu mai vrei, astăzi, iubire?
cine oare iar te-a frânt, când trăiești pe pământ,
doar cu lacrimi și nefericire...
spune-mi inimioara mea, vreau să cos rana cea grea,
pe cine să aduc să te-aline?
vreau iar sufletul curat, de puțin timp e plecat
către zările albastre, în lumină
chipul ei iar surâzând, chiar și glasul ei cel blând,
și-n brațe vreau să mă mai țină...
să-i mai spun că o iubesc, știu că nu sună firesc,
dar mi-e dor, durerea e prea mare
pasul ei să îl mai simt, s-o aud iar chicotind
să-i spun că plecarea ei mă doare...
s-o alint de cu zori, iar petalele de flori
drumul să-i netezească
și să simtă orișicând, cât voi fi pe pământ,
că inima mea, nu va înceta s-o iubească...


Autor: Daniela Damian
21 Mai 2023, Frumușica, Botoșani

Cât inima iubește și nu minte

Ascunde-mă în palma ta, puțin,
Cât marea răsuflarea își mai trage,

Cât valul, în nisipul cald, se sparge

Și-atât cât pot rosti că-ți aparțin...

Alintă-mă cu vorbele-ți suave,

Iar palma, peste suflet s-o așezi

În nopțile când stele poți să vezi,

Iar inimile de iubire sunt bolnave.

Sărută-mă suav ca prima dată,

Când buzele ni s-au atins ușor,

Când sufletul zvâcnea de-atâta dor

Și când iubirea îmi era nevinovată.

Ascunde-mă în inimă un pic,

Atât cât mai pot face jurăminte,

Cât inima iubește și nu minte,

Cât ochii către cer pot să-i ridic...

Autor: Daniela Damian

21 Mai 2023, Frumușica, Botoșani

Iartă-mă

Iartă-mă, iubirea mea, hai iartă

N-am știut să te iubesc mai mult,

În ochii tăi...Privirea lor mă ceartă

Când am oprit al inimii tumult.

M-am rătăcit mereu printre cuvinte,

N-am știut să-ți spun tot ce gândesc

Și nu mai știu rosti nici jurăminte

Nici nu mai știu să-ți spun că te iubesc.

Autor: Daniela Damian

21 Mai 2023, Frumușica, Botoșani

Sentimente

Sufletul plânge și mă doare de mor,

Iar pe cruce se-adună anii cei triști,

Te-am vrut lângă noi, muritori egoiști,

Sentimente eterne, care astăzi ne dor.

Îngrijim umili, an de an, un mormânt

Cu speranța că, de Paște, tu vei învia

Că vei șterge din ochi lacrima grea,

Și-o rază de soare o s-aduci pe pământ.

Un suflet suspină în al șapte-lea cer

Și-i e dor să pășească aievea prin lume,

Vrea să poată rosti al copiilor nume,

Iar îngerii-i poartă gândul blând în eter.

Întunericul pleacă, răsare Lumina

Murim și-înviem zi de zi câte-un pic

Inima-i blândă, ochii la cer îi ridic...

Aștept Învierea! Azi vine Lumina!

Autor: Daniela Damian

15 Aprilie 2023, Frumușica, Botoșani

Sunt

Sunt fir de lumină între cer și pământ,
Sunt stropul de apă lunecând în ocean,
Sunt visul ascuns, ce mintea încânt,

Sunt iubire divină pusă-n trupul uman.

Sunt vântul ce-adie floarea din meri,

Sunt ploaie măruntă m-adun în șuvoi

Sunt roua divină strânsă-n ziua de ieri

Sunt mană cerească pentru cei în nevoi.

Autor: Daniela Damian

11 Aprilie 2023, Frumușica, Botoșani

Zăpezile inimii

Am trecut peste iarnă cu-îngândurare,

Ș-alung gândul rău, ce-n suflet s-a pus,

Rog dimineața să mă ridice-n picioare,

Iar zăpezile nopții s-au topit și s-au dus.

Furtuna-a plecat, s-a ascuns răvășită

De crivățul iernii, undeva prin păduri,

Adulmecă iarba, de sub zăpadă ivită

Și leagănă încet crengile brazilor puri. 

Noaptea coboară încet în satul tăcut,

Undeva peste deal, câinii latră a jale,

Lumea doarme, gândind mereu la trecut,

Alunecă-n vise. Sufletul pleacă pe cale...

Rătăcind printre vise, ne-om trezi obosiți,

Dacă luna va șterge vălul nopții perfid,

Orice zi ar veni, ne-om simți oropsiți

Dacă noi orizonturi, sub ochi, nu se deschid...

 

Din stelele cerului ne vom face mărgele

Le-om purta peste suflet, până ne-om odihni

Într-un petec de cer, când ploaia vine să spele

Zăpezile inimii...Doar atunci viața ne va tihni...

Autor: Daniela Damian

11 Aprilie 2023, Frumușica, Botoșani

Mama

Ce mult mi-aș fi dorit iubită mamă,
Să scriu iar poezii doar pentru tine,

Să mai vorbim, să știi că îmi e bine

Și că durerile nu le mai bag în seamă.

Să știi că ne e dor de glasu'-ți dulce

Iar pașii îi aud cum umblă prin odaie

Mi-e sufletul pustiu și-o vâlvătaie,

Inundă inima, când merge să se culce.

Mi-e dor de tine maica mea cea sfântă

Și-aștept să mă alinți din colț de cer

Și îmi doresc, atât mai vreau să-ți cer,

În vise să-ți aud, iar, vocea-ți blândă.

Autor: Daniela Damian

8 Martie 2023, Frumușica, Botoșani

Vântul blând de dimineață

Vântul blând de dimineață mi s-a așezat pe suflet
Și mi-a desenat, sub gene, mii de forme de iubire,

Mi-a cotrobăit prin vene, potolind al meu răsuflet

Și-apoi, s-a ascuns de ciudă, tocmai în plete la mine.

Toate razele de soare mi le-adună în mănunchi,

Muguri verzi de primăvară și-i așază în perechi.

Mierlele coboară-n vale și îmi cântă din rărunchi

Triluri lungi, cu iz de vară, din legendele străvechi.

M-amăgește cu-a lui boare, mâna o așez pe ramuri,

Peste mugurii ce-n noapte se vor preschimba-n culori, 

Ridic mâinile în aer, crengile îndrept spre geamuri

Să am dimineți senine, cu parfum suav de flori...

Autor: Daniela Damian

6 Martie 2023, Frumușica, Botoșani

De-aș avea putere să iubesc

Și cum să nu roșești de fericire, 
Când am în preajmă atâția oameni buni, 
Simt inima cum îmi tresaltă-a bucurie, 
Iar sufletul...e acolo sus, pe culmi!

Și de-aș avea putere să iubesc

Cu sufletu'-mi curat întreaga lume

V-aș ține-n brațe, simplu și firesc

Și-aș face, zi de zi, câte-o minune.

Autor: Daniela Damian

5 Martie 2023, Frumușica, Botoșani

În buchet încă un an adun

M-apropii, pas cu pas, de nemurire
Și ghiocei de tâmple mi s-au prins
Și-n drumul presărat doar cu iubire,

Viața întreagă îmi pare ca un vis...

Când au trecut atâția ani din viață?

Și cum de toate visele s-au întrupat?

Căci tu, în fiecare dimineață

Pe-obraz, sărutul tău duios l-ai așezat.

Și m-ai făcut să cred doar în iubire

Și chiar de ne-a fost greu am rezistat

Și poate, obosit de a mea fire,

Ți-a fost, o vreme, sufletu' întristat...

Și zece vieți chiar de-aș avea acum

Să-ți mulțumesc, tot nu mi-ar fi de ajuns

Iar azi, când în buchet, încă un an adun

Îți spun că te iubesc! În suflet mi-ai pătruns.

Și tare-aș vrea să-mbătrânim frumos,

Iar viața întreagă să ne fie bucurie.

În inima am să port doar glasul tău duios

Și-n suflet doar iubirea. Lumea toată știe...

Autor: Daniela Damian

5 Martie 2023, Frumușica, Botoșani 

Lumina să vină

Să coboare lumina 

peste suflete vii, 
întunericul lumii 

nu ne mai paște,
să strigăm din rărunchi, 

pentru-a nu mai muri:
-Lumina să vină!...

Sufletele iar vor renaște!

Autor Daniela Damian

3 Martie 2023, Frumușica, Botoșani

Adun în buchet primăveri

Mirajul iubirii se topeşte-n săruturi
Când soarele-i prins în luciu'-ngheţat

Iar din părul de foc, vâlvătaie de fluturi,

Sentimentele mistuie, în suflet curat.

Cerul râde cu tine, stele-n ochi ți-a zidit,

Iar albastrul lui veșnic, peste iriși ți-a pus,

Luminând cu iubire, dor cu dor răspândit

Peste marginea lumii, peste-al zilei apus.

Mă alinți cu iubire și cu lacrimi îmi speli

De pe tâmpla mea alba, nerostite tăceri

Ne mângâie blând, cât mai suntem fideli

Și-adunăm, an de an, în buchet, primăveri.

Autor: Daniela Damian

3 Martie 2023, Frumușica, Botoșani

 

MĂRŢIŞORUL – NOD GETIC DE COSMOGONIE SACRĂ

"Datina Mărţişorului e criptată în codurile datinilor, obiceiurilor, trăirilor, sărbătorilor străvechi ce se înnoadă pe calea vremii existenţei omeneşti. Mărţişorul indică transformările climatice de pe Terra când iarna geroasă îşi înmoaie puterile sub lucirea timidă a razelor solare, din prima parte a verii, ştiută de primă-vară, când vremea vremuieşte, până când vara se instalează deplin.

Omul a testat vremea pentru a-şi jalona acivităţile din prima parte a verii, numită primă-vară, cu zile vântoase, cu ninsoare slabă, lapoviţă, dar şi cu zile călduroase de se dezleagă izvoarele ce curg pe coastele încălzite, atunci când se curăţă pomii de ramurile uscate, se greblează grădinile, se ard uscăturile. În lumea originilor păstoritului, important este urcatul pe munte al turmelor Dochiei, care împleteşte, înnoadă în sacralitate capetele Sforii Anului şi dispărând începuturile în infinitatea timpului. Ioan Marchiş demonstrează că împletitul, răsucitul, înnodatul firelor, în cazul nostru alb şi roşu, arată că nodul getic este sacru… capetele sforii se unesc şi dispare începutul. În același mod şi stindardul getic e făcut din fire înnodate, multicolore.
În străvechimea valahă get-dacă, Anul Nou începea la 1 Martie, cu Zilele Babelor, înţeleptele lumii matriarhale ce țineau până la 9 martie, urmate tot de 9 zile ale Moşilor-Sfinţi, cât dura o săptămână, după care urmează cei 40 de sfinţi măcinici, durata unei luni înscrisă pe Funia Anului, împletită de Dochia păstoriţa tot anul începând cu Mărţişor.
De mult de tot Mărţişorul era Cap de primăvară pe Funia Anului pe care se înnodau lunile, săptămânile, de când începea Prima Vară şi apoi Vara (vera – adevărată). Cumplita iarnă a fost zguduită de cele 10 mari glaciaţiuni prin forţa Megaenergiilor cosmice ce-au dezgheţat parţial Pământul. Soarele a fost creat în ultimile aşa-zise zile ale genezei, scrie în Biblie.
Pământul îşi încălzeşte atmosfera treptat şi are nevoie de o perioadă de trecere în care se manifestă multe fenomene atmosferice-climatice. Iniţierile străvechi au păstrat codat aceste fenomene în legendele Mărţişorului, Anului Nou de la 1Martie, urmând semnele din bătrâni.
La SCHELA CLADOVEI în Clisura Dunării s-au descoperit pietricele albe şi roşii pe un fir vechi de 10.000 de ani, în plin matriarhat, ca în legenda Dochiei, păstoriţă străbună, ce nu vrea să cedeze locul tinerei sale nurori, poruncindu-i să spele rufe pe gerul năpraznic, ba mai mult să-i aducă fragi roşii, dovezi că poate urca muntele cu mioarele la păşune, ca să înnoade timpul în care va dispărea.
Iordache Golescu avea o condică cu Pilde, povăţuiri, şi poveşti cu trebuincioase lămuriri în care scria despre Mărţişorul de la 1 Martie, despre Căluşari, Crăiţe etc. După 100 de ani, Simion Florea Marian scrie despre Mărţişor, Mărţiguş, Marţ consemnând îndemnul de a-l purta : Cine poartă mărţişoare/ Nu mai e pârlit de Soare./
În legendele Mărţişorului importante sunt Baba Dochia, nora sa, ce se întâlneşte cu Mărţişorul, Sfântul Petru şi Dumnezeu – ce veghează legile cosmice, până ce raza de soare aduce şi Sâmburul luminii de viaţă dătător, energiile, cum scrie Mihai Eminescu în poezia "Rugăciunea unui dac", care în legendă e jarul din cofiţa tinerei nurori, ce coace fragii roşii.
Dochia îşi trimite nora să spele rufe şi să le frece până-s albe ca zăpada, ştiind că puţina apă dezgheţată ici-colo n-o va ajuta ci doar o va face să îngheţe şi astfel să scape de ea. Din senin apare un fecior care o aude plângând şi îi spune că e Mărţişor. O îndeamnă să spele rufele încă o dată, şi-i dăruieşte o floare roşie cu marginile albe, din nou albul-lumina lucitoare şi roşul energetic, ce-o pune pe cap, la ureche. Fata s-a înviorat şi îndemnată de tânărul Mare Or, spălă rufele, le puse-n desagă şi acasă văzu că erau albe ca zăpada, deci Troianul alb nu era biruit de energiile cosmice, că se manifesta cu putere.
Baba Dochia vede floarea şi crede că-i cald afară. Iată că vechiul nu înlesneşte apariţia noului decât prin forţe cosmice, că mesajul Mărţişorului indică sferele astrale. Feciorul este un Or-Orean, Arian, de pe Marele Ormeniş al începuturilor sacre, înzestrat cu energii speciale, cum spune Mihai Eminescu în poezia Călugărul şi chipul indicând-o pe Ea, care în legendă e tânăra noră a Dochiei, ce nu trebuie să piară că e capătul firului de aţă, care ne dă viaţă ce lunecă din strămoşi în urmaşi.
Funia Anului era împletită, înnodată, de Zâna Dochia când urca pe munte, dar timpul îi spune că trebuie înnoit şi înnodat, întărit prin nora sa care să împletească o nouă Funie a Anului cu care să înconjoare Pământul, cum scrie Ion Ghinoiu în Dicţionarul de obiceiuri populare de peste an. Și iată că ziditoarea Nika, ştiută mai târziu drept Baba Dokia, este prezentă în mitologia cosmică română, păstrată scriptic de culegătorii de obiceiuri şi datini din satele româneşti, despre care scrie şi Antonio Maria del Chiaro în lucrarea Revoluţiile Valahiei, din vremea lui Constantin Brâncoveanu.
Această Salbă a Anului este plină de noduri sacre codate străvechi în lumea geto-dacă, balcanică a vlahilor păstori, că Dochia este o prezenţă de păstoriţă străveche, de când e lumea lume şi are diverse nume precum: MartiNika, Marta, Marţolea, Matronallia, Dokia, Babele, Vântoasele, etc, prezentă în Patriarhat ca MărţişOr, Mărţiguş, Marţ, Mâţişor, Marte-Zeu.
O altă povestire din alt timpul cristic zamolsian la geţi spune că Baba Dochia şi-a trimis nora să-i aducă fragi copţi, semn că se putea duce cu oile la păscut. Tânăra a făcut un foc, să se încălzească, după ce-a scotocit tufişuri, că nu ştia încotro s-o apuce. De ea se apropie doi bătrâni, ştiuţi drept Sfântul Petru şi Dumnezeu pe când umblau pe pământ, care-o sfătuiesc să pună câţiva cărbuni aprinşi în cofiţă, dar să nu ridice capacul până acasă. Când ajunge acasă fata descoperă cofițași vede că frăguţele sunt roşii. Iată că în lumea creştină străveche a vlahilor–geţi se ştia că totul se înfăptuieşte cu sprijinul Domnului energetic ce ocroteşte înnoirea, când îi vine vremea.
Interesant este că lumina lucitoare a Soarelui umplea văile, dar frigul nu dispărea. Sfântul Petru şi Dumnezeu indică fetei cărbunii aprinşi aceștia fiind purtători de energii pe care lumina nu le poseda deplin.
Mihai Eminescu, în Rugăciunea unui dac, surprinde energia cosmică ce: Din noian de ape, puteri ai dat scânteii din Sâmburul luminii de viaţă dătător.
Începând cu data de 24 februarie în calendar sunt multe sărbători ce punctează datini străbune pline de iniţieri străvechi. De la Dragobete în 28 februarie la Buna Vestire din 25 martie sunt pe Funia Anului Mărţişorul la 1 Martie, răsucit din fir roşu de energie împletit cu cel alb de lumină, 8 Martie, ziua mamei, a femeilor, 9 Martie, Maginikele, ziditoare de energii cosmice, Alexiile la 17 martie, ce indică slobozirea vietăţilor ce iernează în Pământ.
Dragobetele e o sărbătoare specială când primăvara reia ciclul naturii ce se reînnoieşte şi în viaţa oamenilor. În acestă zi se învestesc fetele cu calitatea de iubită, ce primesc pecetea-sărutul de DragoBete în faţa comunităţii, de ştie Tăt Natul că Dragobetele sărută fetele, aspect ce protejează feminitatea, gingăşia, fragilitatea, bogăţia energetică, luminată de curăţenia spirituală, în aşteptarea căsătoriei.
În calendarul Babelor, Mărţişorul e talismahul ce vesteşte Anul Nou în Hyperboreea, prima zonă de uscat dezvelită din gheţurile ancestrale, cea mai grandioasă lucrare cosmică, prin mijlocirea unor mesageri speciali aflați sub conducerea Domnului celui vechi numit Nike, Nika, cel ce se dăltuia pe stâlpii de la căpătâiul celor duşi şi, mai rar, pe crucile creştine. Încep Zilele Babelor – Marile Preotese ale Dochiei, după care patriarhii lumii creștine dau alte legi de a trăi.
La 8 Martie e ziua femeilor, a magiilor – megaenergiilor, asistentele Zânei Nika, personalitate cosmică prezentă în mitologia română ca fiind însoțită de Măcinike – măcinătoare, iar în scrierile patriarhale – măciniki.
O rugăciune știută de mine de la străbunica indică ziua de 9 Martie şi datina străbună:
Noua martie măcinikii / Câte opt la Joc Voinikii /
drept o misiune cosmică pe Terra sacră condusă de Noua. În această zi se fac nikolauri-măcinici, nişte colăcei în formă de 8, unşi cu miere şi presăraţi cu nucă pisată. În Oltenia se fac cerculeţe de cocă pe deget, care se răsucesc în opt, se usucă, apoi se fierb, îndicând Apele Primordiale de după dezgheţ în care se pune nucă pisată şi scorţişoară, de se dau de pomană în castronele sau căni cu lumânări – luminikă.
Ziua de 9 Martie e plină de cutremure când bărbaţii intră în curţi dansând în jurul ciomegelor pe care le bat în pământ strigând:
Intră frig şi ieşi căldură / Să se facă vreme bună / Pe la noi pe bătătură!
Cu ani în urmă, în calitate de professor, am fost în excursie cu elevii în Bulgaria şi le-am dus mărţişoare celor de acolo. Ghidul s-a minunat de frumuseţea martinikilor – cum le spun ei. Elevii au strigat în cor că-s mărţişoare. Bulgarii au preluat legenda mărțișorului de la valahii – mocani prezenţi în toate ţinuturile dunărene unde legenda urmăririi Dochiei, sora lui Decebal, de către Traian era veche de cel puţin 1500 de ani. La bulgari se schimbă mărţişoarele-martinike între tineri, apoi se agață în copacii înfloriți. La aromâni Mărţişorul e numit Marţu ca şi la meglenoromânii și la istro-românii din Albania, Croaţia, Serbia, Macedonia.
Ştiam câte ceva despre Legenda Dochiei de la bunicii mei, mocani veniţi în Dobrogea după 1877 din Zona Făgăraşului. De la ceilalți bunici veniţi din sudul Moldovei, din Zona Covurlui –Tecuci, ştiam că Dochia a îngheţat pe Muntele Ceahlău, acolo unde-s Pietrele Doamnei, de unde curge un izvor la aşa mare înălţime.
Povestirea despre Mărţişor e ştiută în toate Vlăhiile din sudul Dunării, păstrată în memoria colectivă, aşa cum o ştim şi noi, românii. Pe Manuscrisele de la Marea Moartă din grotele de la Qumram e prezentă Zâna Nika (Ni-apă şi Ka-pământ), ziditoarea Cerului şi a Pământului din Hyperboreea, OraNika, Zâna măreţei Victorii, ştiută la geto-daci de Gaia – Dochia. În sudul Dunării invadatorii au preluat din ştiinţa veche pe Martinike, ca început de lume şi de datini, ştiut ca Mărţişor la noi, geto-dacii, solie de Mare Oran, cu rădăcini geto-dacice adânci. Aplecându-mă asupra acestui subiect am fost mândră să constat că ştiam de la bunica despre Nika, dăltuită rar pe crucile din cimitirile vechi, că e Dumnezeu ăl Bătrân.
Iată că MăciNikele – megaenergiile de sub orânda Zânei Nika, mesagerul înnoirii ce a pecetluit săcriile străbune ale Anului Nou, la 1 Martie, când Nike – Zeea Prometee, primul Om Zeu, prin acţiune Urieşească, a creat condiţiile existenţiale de pe Terra.
Toate datinile Anului Nou din zilele noastre se regăsesc în datinile de Mărţişor printre care: citirea semnelor primăverii, activităţile de păstorit, agricultură, pomicultură, încremenirea Anului vechi. Înnoirea timpului ce adaugă o verigă ca o mărgică pe Calea în Dar (calendar) de la Nika, legat de ştiinţa mişcării astrelor cu trimitere la mişcarea de rotaţie şi de revoluţie a Pământului în jurul Soarelui etc.
De la 1 Martie încep Zilele Babelor, Zânele înţelepte străvechi, care ţin până la 9 Martie. Această săptămână veche începe cu Baba Marta, ştiută şi de Dochia, această Geae strămoaşă a păstoritului din arealul valaho-geto-dac. Zilele săptămânii au nume de zâne străvechi în toată lumea.
Dochia, cititoarea pe semne, e precaută că se îmbracă cu 9 cojoace pe care le scutură de ploile mocăneşti, de ninsoare. La români există zicătoarea că atunci când ninge după 1 Martie îşi scutură Dochia cojoacele. Zăpada cu fulgi mari pierind pe undele călduţe pe care zburdă mieii, iezii în feeria albă şi antrenează păstorii, copiii, glasul mioarelor, al câinilor că e Zăpada mieilor, cu reduse forţe ale gerului.
Dacă e cald urcând pe munte, Dochia leapădă câte un cojoc, nu-l dezbracă sprea a-l refolosi, fiindcă se topește sub energiile primăverii. Femeile îşi aleg câte o zi pe care-o numesc Baba Mea, după care ştiu cum va fi viaţa lor în acel An. Aceste zile indicând cifrele între care a Noua este specială ca fiind cifra cea mare că de la 10 în sus sunt doar combinaţii între 1 și 9, la care târziu s-a adăugat Zero/ 0. În vechime, cifrele se scriau cu liniuţe verticale, așa cum făceau și plutaşii de pe Bistriţa. Dacă înmulţim lll.lll.lll cu lll.lll.lll, considerând că liniuţa verticală 1 e cifra 1, obţinem 12345678 – 9 – 87654321, numit de matematicieni Polindromul perfect prin simetrie.
Mărţişorul – împletire de energie şi lumină pe Funia Anului prezent cu alb-lumină şi roşu energie, este şi pe steagul căluşarilor şi pe bradul de nuntă şi pe stâlpul axiopolis al înnoirii şi cu fire albe şi negre, galbene şi roşii, albastre şi albe, ce exprimă dualismul lumină-întuneric, cer şi pământ, iarnă-vară, viaţă-moarte, bine-rău, frig-căldură etc, ce sunt citite pe semnele naturii, cum apar de sub zăpadă Omătuţele-Ghioceii, trimişi de Geea-Mama Pământ, ce deznoadă apele, dar şi laptele mânzărilor, când se coc fragii cei roşii, vin rândunelele, berzele, cântă cucul, se ară pământul etc.
Semnele că vara a biruit sunt: înflorirea trandafirului, cuvânt codat ca mai toate ce indică pe: Teea Ra în Dar pe Firul- Funia Anului, când înfloresc pomii, vin berzele şi cocorii…
La romani, Mărţişorul se numea Matronallia, anterioară Zeului Marte, când începeau Idele lui Marta. Matronallia romană străveche era patronată de zeul Marte în patriarhat, ştiut din vechime de la păstorii valahi-mocani veniţi în transhumanţă de pe Tisa, numiţi acolo tusci, că în toată lumea mediteraneană se vorbea geta străveche.
Prima lună din Anul Getic se numea Baba Marta. Toate lunile anului şi zilele săptămânilor ce au şi în zilele noastre nume de Mari Preotese, vechi de peste 8.000 de ani, sunt opera Arienilor carpatici.
Anul getic al păstorilor – mocanii valahi, se împărţea în două perioade marcate de ziua Sfântului Gheorghe la 23 aprilie, când coborau cu oile la păşune în câmpie, până la Sfântul Dumitru la 26 octombrie, când se retrăgeau la iernat, spre a urca în primăvară pe munte, înţelepţire primită de la Dochia.
Mărţişorul străvechi era răsucit de fetele mari, de mamele pricepute, care înnodau la capătul şnurului câte un ciucure delicat, unul alb ca un ghiocel şi celălt roşu ca o frăguţă coaptă. Se purta înnodat la gât, la mână, la picior, la pălărie şi pris în piept, cu ciucuraşii ca nişte clopoţei, şi la gâtul mieilor, iezilor, mânjilor, viţeluşilor, căţeilor, pisicuţelor. În timp s-au legat pe mărţişor inimioare, gărgăriţe cusute ca purtătoare de veşti bune, simboluri de viaţă lungă, de sănătate, specifice pentru tineret, copii, mame, bunicuţe, feciori, taţi, bunici etc. Nelipsit era bănuţul de argint, chiar şi de aur, ce purta norocul soarelui aşezat pe marginea basmalei la aromânce, la gât şi la mânuţă pentru fete şi băieţi. Ţigăncuşele îl aninau în cosiţe şi-l purtau adăugând mereu și mereu câte unul, ori de câte ori primeau acest dar.
Şnurul mărţisor se purta 9 zile ori până înfloreau copacii, de care se aninau cu rugăciuni, cu dorinţe tainice. În Dobrogea noastră străbună urcam pe colţani când treceau stolurile de cocori şi gâşte sălbatice şi slobozeam mărţişorul pe aripile vântului, să ne poarte nădejdiile. Unele bătrâne înconjurau casa cu şnurul de mărţişor să fie protejată de rele.
Și astăzi parcă Dochia toarce firul vieţii din energia şi lumina Mărţişorului, şi-l înnoadă în infinitul existenţial."
Bibliografie:
• Eliade Mircea, Încercarea labirintului, Ed. Dacia,Cluj- Napoca, 1990;
• Ioan Marchiş, Nodul dacic, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014;
• Ion Ghinoiu, Panteonul românesc – Dicţionar, Ed. Enciclopedică, București, 2001;
• Iordache Golescu, Pilde, povățuri și cuvinte adevărate și povești cu trebuincioase lămuriri, 1799;
• Miron Scorobete, Dacia Edenică, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006;
• Mihai Eminescu, Versuri lirice, Editura Muzeului Literaturii Române, București, 2000;
• Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Ed. Arhetip, Bucureşti, 2002;
• Teodor Pamfile, Mitologia românească, Ed. Socec, Bucureşti, 1916;
• Vasile Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Ed. Rosmarin, Bucureşti, 1994;
• Simion F. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, Bucureşti, 1899;
• Simion F. Marian, Mitologie românească, Ed. Paideea, Bucureşti, 2000.

Sursa: Olimpia Cotan – Prună
Adaptare şi foto: Carmen Pankau

Și tu știi

Inima îngheață și-azi ne credem atei,
Dar ca o taină, ascunsă bine, în minte,
Stă astăzi credință, așteaptă cuminte,
Căci lumea e plină, de falși dumnezei.

Te-ascunzi într-o carte, cu inima frântă

Și faci jurăminte, ce-s într-o clipă uitate,

Prin gânduri îți umblă de ajunse păcate,

Sufletul-i trist, iar inima nu mai cuvântă.

Alergi printre lumi, căutând mângâiere,

În stânga și-n dreapta întrebi derutat,

Unde sunt oamenii? Ce s-a întâmplat? 

Răspunsuri nu ai...Și totul devine tăcere.

Ridici ochii în sus, semn că nu ai uitat,

Undeva stă ascunsă-o scânteie din cer,

S-o aperi demn, ca un vechi grănicer

Și tu știi...Credința stă într-un suflet curat.

Autor: Daniela Damian

24 Februarie 2023, Frumușica, Botoșani

Al nopții gând

Cobori din cerul Tău cel sfânt, pe-o lacrimă de rouă

Să-mi împletești al nopții gând, cu mâinile amândouă.

La miez de noapte, să-mi trimiți, din lumile-Ți celeste 

Trei îngeri, ori trei serafimi, să-mi spună a mea poveste.

Prin ce minuni m-ai zămislit, prin ce cuvânt din stele?

Căci simt în mine-al Tău divin și-n suflet praf din ele.

Mi-ai dăruit nemărginit, iubirea, cea fără de prihană

Și sunt copilul tău stelar, eu sunt nepământeană...

Și-am fost trimisă pe pământ, în prag de primăvară

Să-mi bucur sufletul plăpând, când flori or să răsară.

Cireșii să-i văd înflorind, să simt miros suav de crini,

Când viața întreagă am s-o privesc, prin ochii Tăi divini.

Autor: Daniela Damian

21 Februarie 2023, Frumușica, Botoșani

(Drepturi de autor rezervate)

  

Te iubesc marea mea

te iubesc marea mea

dintre cer și pământ,

legământ am făcut,

când eram doar un țânc,

te iubesc infinit,

când, dor de tine strivesc

între lacrimi ce curg

și-amintiri ce-mi vorbesc...

te iubesc infinit, valuri albe cuprind

pe nisipul fierbinte trupul meu îl întind

și în raze de soare ce mă mângâie blând

ochii mei se desfată

și mă pierd...prin cuvânt.

Autor: Daniela Damian

17 Februarie 2023

Frumușica, Botoșani

eu sunt

-eu sunt dintotdeauna sănătate radiantă

-eu sunt dintotdeauna vindecat dinspre interior spre exterior

-eu sunt din ce în ce mai bine

-eu sunt dintotdeauna ghidată de sinele meu divin

-eu sunt dintotdeauna abundență

-eu sunt dintotdeauna adevăr 

-eu sunt dintotdeauna conectata la sinele meu divin, scânteia divină, care am venit pe pământ

-eu sunt dintotdeauna bucurie, pace, liniște

-eu mulțumesc zilei de azi, soarelui că m-am trezit de dimineață

-să am drum întins, liber și în siguranță

-vreau sa fiu liniștită și am pace interioară

-vreau eu cu adevărat să fac asta? pași de urmat citești mereu despre ce-ți dorești

-totul vine de la sine din interiorul meu

-mă iert, atât am putut să fac la momentul respectiv, trec peste

-pot trăi 147 de ani, așa este și așa va fi

-eu te aud

-eu te văd

-eu te simt

-eu sunt

Te-aștept cu bucurie

Aștept ca un copil, ochii căprui să bucuri 

Și sufletul plăpând să mi-l alinți fierbinte,

Mai port în pieptul meu pâlcuri de fluturi,

Când ochii-ți mă adorm și inima nu minte.

Te-ai strecurat tăcut, -n pielea mea virgină

Și ochii tăi albaștrii m-au subjugat perfid,

Tu m-ai făcut să cred, că sunt a ta regină

Și poarta inimii, încet, să pot, să o deschid.

Te-aștept cu bucurie și inima-mi tresaltă

Căci știu că vei veni, de dimineață-n zori,

Surâsul tău hoinar, iubirea-ți mă asaltă,

Când dragostea mă poartă dincolo de nori.

Autor: Daniela Damian

4 Februarie 2023, Frumușica, Botoșani

(Drepturi de autor rezervate)

 

Mă cheamă marea

Mă cheamă marea, freamătul s-ascult

Chiar dacă-i frig, ea tot mă ține minte

Din serile cu dor, în vara cea fierbinte

Când mă vrăjea, cu-al valului tumult.

Când pescărușii peste valuri poartă,

Pe aripi de furtună, versu'-mi călător

Peste nisipul fin, aștern al mării dor

Și-ascund iubirea mea, nevinovată.

Când îngerii au venit să te privească,

Tumultul tău nebun s-a ridicat la cer

Și mă îndrăgostesc, ca un mic străjer

Ce poarta inimii voiește s-o păzească.

Mă cheamă marea și valurile ascult

Chiar dacă-i frig, tot mă mai ține minte

Din serile cu dor, din vara cea fierbinte

Când mă striga, cu glasu'-i de demult.

Autor Daniela Damian

3 Februarie 2023, Frumușica, Botoșani

(Drepturi de autor rezervate)

 

Sclipiri de lumină

Sclipiri de lumină, 

Țese-mi în grădină, 

Sub zăpada moale, 

Topindu-se-n soare

Fir de cer curat, 

Alb, catifelat

Mândru ghiocel, 

Tras ca prin inel,

Iarna s-o atingă

Și din cer să ningă,

Cu raze de soare

Ce sclipesc în zare...

Inima-mi dezgheață

Ca să prindă viață

Primăvara-n zori,

Câmpul plin de flori,

Și să ne aducă

Bucurie multă.

În inimi iubire...

Toate așa să fie.

Autor: Daniela Damian

3 Februarie 2023 Frumușica, Botoșani

(Drepturi de autor rezervate)

Darul Tău divin

Eu m-am născut, din darul Tău divin,

Suflarea Ta venit-a să mă-însuflețească

Și lumea întreagă să-mi îmbogățească

Inima-mi blândă. Sufletul, mi-i creștin.

M-ai purtat în brațe, eu sunt copilul Tău,

Mi-ai dăruit o mamă, să-mi fie călăuză,

Să mă îndrume, când lumea mă acuză

Că nu prea am crezut...în Dumnezeu.

Dar sufletul mi-l știi. Inima mi-i curată.

Și-am învățat să fiu și-un om mai bun,

Credința mi-o păstrez și-n inimă adun,

Iar bucurie. Pe aripi, îngerii mă poartă.

Eu m-am născut cu darul Tău divin,

Suflarea Ta venit-a să mă-însuflețească

Și lumea întreagă să-mi îmbogățească

Inima-mi blândă. Sufletul, mi-i creștin.

Autor: Daniela Damian 

3 Februarie 2023 Frumușica, Botoșani

(drepturi de autor rezervate)