duminică, 3 noiembrie 2019

Clipe ce dor- Revenirea la viata



Drumul pana la masina mi s-a parut o eternitate. Alina luase o parte din bagaje si pe mine de brat. Mergeam incet insotita de ea si de Victor. Parca veneam din infern...sprijinita de doi ingeri. Doamne ii iubeam...Saracii, ar fi facut orice pentru mine, doar sa-mi revin...

Simteam iubirea lor ca pe-un medicament. Vorbele lor frumoase si incurajatoare ma rascoleau. Din ochi, mi se prelingeau pe obajii mei palizi, lacrimi fierbiti, dar erau doar de fericire...Simteam aerul caldut cum imi atinge fatuca mea obosita, palida si uscata de nehidratare...Imi doream sa ajung acasa la crema mea speciala ca sa-mi mangai fata cu ea. 
Doamne numai tampenii imi treceau prin cap...Abia scapasem cu viata si in loc sa multumesc Divinitatii ca mi-a mai dat o sansa, eu ma gandeam la crema...Pff...Ce ti-e si cu mintea omului, uita repede durerile.

Am urcat cu greu in masina, nu reuseam sa-mi gasesc locul. Am venit pe bancheta din spate si ca un copil alintat, ma auleam la orice gropita din asfalt care zguduia masina...Victor mergea incet ca sa nu ma doara, dar in sinea lui stia ca ma alint. Priveam cladirile ca si cum abia atunci le vedeam prima data. Mi-era dor pana si de boschetarul care-si facuse culcusul in ghena din blocul vecin. Il zarisem de cum am intrat pe alee. Pana si copacii din fata blocului mi se pareau mai inalti... 

Emotii stranii imi controlau corpul. Dureri suportabile ma faceau sa-mi amintesc prin ce trecusem. Mi-era dor de-o cafea, fara zahar, doar cu putin lapte...Patul meu pufos ma astepta, am facut repede un dus, ajutata de Ali, si m-am schimbat in pijamale. Am adormit instant. Caldura patului meu, faptul ca eram acasa, cu ai mei alaturi de mine, m-au facut sa simt linistea caminului meu, dragostea alor mei si faptul ca inca m-ai aveam ceva de daruit lumii, toate acestea la un loc mi-au daruit curaj. M-au facut sa cred ca inca conteaza viata mea...Mi-au schimbat prioritatile, facandu-ma sa inteleg ca cel mai important lucru de pe pamant e familia...Ca nimic in afara de ei nu conteaza, nici banii, nici job-urile, nici orice bogatie din lumea asta nu este mai de pret ca familia...

Atunci am pus punct vietii mele vechi si-am luat-o de la capat. Simplu, frumos, fara compromisuri si reguli nerespectate. Aveam de invatat serios. Ramasesem repetenta la lectia despre viata mea. Atunci mi-am dat seama ce inseamna sa traiesti pentru tine si pentru ai tai. Trebuia sa-mi invat lectia. Iti multumesc Doamne...

Mirosul placut al supei de pui, facuta de Victor cu multa dragoste, imi gadilau narile. M-am trezit cu acel sentiment de foame de nestapanit dupa un somn bun. Lingura dupa lingura, supa disparea din castronul meu preferat. Victor zambea si incerca sa lege o conversatie cu mine. Mi-era prea foame, eram dispusa doar sa-l ascult. Ma cunostea in amanunt, si-a dat seama ca nu am chef de vorba si incepu a povesti ce facuse in perioada asta de cand eu am lipsit din peisaj. 

Orele treceau repede. Venise si Claudia sa ma vada, ii era dor de mine, desi ma vedea in fiecare zi. Imi zicea cu drag: 
-Am venit sa te vad Daniela, mi-era dor de tine. Imi umplea inima de bucurie. Stiam ca ma iubeste, asa cum sunt eu, poate rautacioasa uneori sau poate neintelegatoare...

Ea e inteleapta familie, desi e cea mijlocie. Eu trebuia sa fiu asa, dar nu-mi doream rolul asta. Ei ii sta mai bine sa fie ea cea cu capul pe umeri...O iubesc... 

Stateau ore in sir in jurul meu si in dorinta lor de a ma face sa uit durerea prin care am trecut, deja ma oboseau. De cele mai multe ori adormeam in zumzetul cuvintelor rostite de ei. M-au iertat pentru asta...

Vre-o 6 luni am mers la pansat din 2 in 2 zile, din cauza diabetului. Atunci nu stiam ca avand diabet ranile se vindeca mai greu...Cred ca domnul Leo se plictisise sa ma vada, ahahaha. Am avut mare noroc cu el. Ma pansa de fiecare data ca si cum as fi fost copilul lui, cu mare grija, si cum aparea o solutie noua imi zicea: Daniela uite ce solutie am gasit, asta e special pentru tine...

Pansamente, solutii, creme, Doamne le uram...     


Cu drag pentru voi,

Danielle

Bucuresti, 03.11.2019



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu