Bun gasit dragii mei,
Mirosul florilor de tei mi-a patruns in camera. O stare de bine a pus stapanire pe inima mea, gandurile nazdravane mi-au insailat in minte o poveste magica de pe lacul fermecat. Am sa va povestesc o intamplare din poiana scaldata de soare, o poveste despre prietenie si daruire.
Matilda si racusorul morocanos pe nume Victoras.
Soarele diminetii trimisese pe pamantul reavan raze de-o frumusete aparte. Poiana fu cuprinsa de-o lumina magica. Pe tulpinile inalte de papura stau la soare cateva vrabiute. Libelule si fluturi frumos colorati zboara la marginea lacului.
Matilda, Alin si Pinky pluteau deja pe luciul apei. Printre unduirile valurilor se zareau pe fundul lacului Victoras si Danielle, mestereau ceva la culcusul lor de sub lespedea de piatra. Oachi era pe frunza ei, savurand polenul dulce al florii de nufar. In scorbura alunului era galagie mare. Raluca si Robert chitaiau fericiti. Au inceput sa se faca fructele de alun si dupa cum se vede treaba vor avea provizii bune pentru la iarna...
La marginea padurii, printre bustenii cazuti isi facu aparitia o nevastuica alba pe nume Claudita. Se juca, printre bustenii putreziti de atata ploaie, cu Viorel alesul inimii ei. Toata ziulica erau impreuna, alergau dupa mancare si se zbenguiau printre crengile cazute la pamant. Din cand in cand coborau la marginea lacului satisfacandu-si pofta cu cate un pestisor. Lacul era protejat de ele, culcusul lor era chiar la coada lacului. Niciun sarpe nu avea cum sa patrunda pe lacul magic.
Dimineata trecu repede, toate vietatile lacului, si nu numai, erau preocupate de cate ceva. Soarele amiezii incalzise apa si de pe valcea razbateau rasete jucause de copii. Cativa copii alergau catre lac. Lebedele, racusorii, Oachii si chiar si vrabiutele se ascunsera printre trestiile si papura inalta din coada lacului.
Copii cautau de zor in mal, scormonand cu niste bete, rame pentru a prinde pestisori. Unii isi lepadasera hainutele si s-au aruncat in apa cristalina si calda sa se scalde. Priveau uimiti cum pestisori frumos colorati incercau sa se ascunda pe fundul lacului. Altii cu bete speciale din bambus incercau sa prinda in carlige bucatele de rame pentru a prinde pestii minunati. Mare zarva era pe lac. Copii stricasera linistea zilei.
Din stufaris isi facu aparitia Victoras. Urca incet pe tulpina papurei si dintr-o data un copil il prinse de spate si-l ridica in aer. Copilul tipa fericit:
-Am prins un racusor! Iupiiiii. Toti copii priveau fascinati catre racusorul Victoras. Geaba incerca el sa scape din stransoare, miscandu-si clestii puternici prin aer, tipand din toti rarunchii, nimeni nu indraznea sa-i salveze pielea.
Matilda privea scena ingrijorata. In mintea ei se derulau cu repeziciune mii de strategii de a-l ajuta pe Victoras. Alin o impinse pe Pinky in stufarisul des, ii ruga pe toti sa stea ascunsi si ca la un semn impreuna cu Matilda isi facura aparitia langa copii.
Incepusera sa faca cercuri mari, rotindu-se imprejurul copiilor. Deja le captasera atentia, si dintr-un salt Alin lovi usor cu ciocul mana copilului, acesta din urma scapand pretioasa comoara direct in apa. Victoras fugi in stufaris intr-o clipita fara sa priveasca inapoi. Inima ii batea mai, mai sa-i sara din piept.
Copii fascinati de lebedele negre uitasera cu totul de racusor. Priveau ca si cum ar fi fost vrajiti la dansul lebedelor pe lacul magic. Se stransera toti pe malul lacului si urmareau cu drag aparitia acesta de poveste.
Matilda isi intinse aripile si isi lua zborul de pe lac. Se inalta in vazduh lasand vantul sa-i mangaie penele. Alin o urma in liniste. Cateva cercuri pe cerul zilei, isi salutasera prietenii de pe lac si incet se lasasera intr-un zbor lin catre marginea lacului. Copii isi stransera lucrurile, isi luasera betele si intr-o chicoteala pornira catre satul lor. Pentru ei a fost o zi frumoasa de vara.
In urma lor vietatile lacului isi facura aparitia. Doamne ce zi. Victoras urcase pe frunza de nufar alaturi de Danielle si de Oachi. Inca si acum ii tremurau piciorusele de atata zbucium. Matilda insotita de Alin si Pinky veni in mijlocul lor. Victoras abia putu sa rosteasca cateva cuvinte de multumire:
-Dragilor va multumesc tuturora pentru ca mi-ati salvat viata! exclama el cu vocea tremuranda. Credeam ca nu o sa va mai vad vreodata. Matilda ii raspunse cu un zambet larg:
-Victoras de aia sunt prietenii pe lume, sa se ajute la greu. Tuturor ne-a fost frica, dar am gasit in noi puterea de-a merge mai departe. Suntem cei mai buni prieteni si stii cum se spune:
-Toti pentru unu si unu pentru toti. Matilda le spuse un "noapte buna", isi lua puiul si pe Alin si mersera la culcare.
Seara cuprinse toata poiana, astfel incat dupa asa o zi de grea niciunul nu mai avea puterea de a sta de vorba pana tarziu in noapte.
In speranta ca povestea mea v-a adus zambete pe fetele voastre frumoase va multumesc si va doresc o noapte linistita plina de vise magice.
Cu drag pentru voi,
Danielle
Toate drepturile rezervate
Bucuresti, 12.06.2019
