Vise uitate in mine...

Vise uitate in mine...

In linistea noptii imi cauti priverea. Ochi mei caprui deseneaza conturul buzelor tale pe cerul noptii. Din pleoape iti cad lacrimi mari, dureros de frumoase. Ti-e dor de mine...Ochii tai albastri cauta disperati intalnirea cu irisii mei. 

Din crestet iti curg plete negre pana aproape de calcaie. Te infasoara ca o haina ascuzandu-ti goliciunea trupului. Ramai tintuit in locul acela din centru universului, neputand misca muschii fetii tale ca macar un zambet sa-mi poti darui... 

Inima mea a reusit sa topeasca ghetarul din pieptul tau numit inima. Te afunzi in ganduri, cersesti acum iubire, tocmai acum cand nu mai detin nici macar un gram...Dorinte ascunse iti tulbura mintea, te face sclavul lor si-si ingradeste libertate. Cine mai esti TU? Unde ti-ai ascuns sufletul? Iti urmaresc din umbra chipul frumos ca de portelan, alb, fin cu trasaturi dumnezeiesti de frumoase. Pana si cornul acesta pornit din mijlocul fruntii tale ti-a mostenit frumusetea. Esti Unicornul meu, ingerul cu pielea din flori, cu miresme de flori de portocal...

Imi trec mainile pe pielea trupului tau ca sa simt mirosul florilor tale. Doar intanzand mainile ma transformi in cea mai frumoasa zana. Sunt zana noptilor, mi-ai desenat pe piele petale nesfarsite de trandafir si mi-ai daruit si parfumul crinilor pe care mi l-ai prins de pleoape. 

Mi-ai daruit cele mai gingase flori impletindu-mi cositele cu ele. Mi-ai daruit regina noptii si mi-ai facut cercei din florile ei. Pana si cornul mi l-ai daruit pentru un singur sarut din iubire. Sunt creatura pe care o doreai, dar ce folos ca eu nu-ti mai pot darui linistea mea, focul inimii mele si zambetul...

Mi-ai colorat viata, universul tot l-ai transformat in culori, si visele mi le-ai colorat doar, doar iti voi darui o clipa de iubire cufundandu-te in eternitatea nestiuta de nimeni. Ne-ascundem in luna, trimitem doar razele ei sa lumineze locul ascuns in infinitul din noi. Traim in lumi paralele si din cand in cand evadam in lumi scrise doar de noi. Ma bucur impreuna cu tine de tot ce-i mai frumos. Am devenit si eu o parte din tine si am inceput sa-ti invat trairile. Ma voi cufunda in tine si ma voi transforma in lumina vietii tale. 

Cu drag pentru voi,

Danielle

16.04.2018

Toate drepturile rezervate.

Matilda si Oachi cea frumoasa!

Bun gasit dragii mei,

E timpul povestilor de pe lacul magic. Astazi am sa va spun o poveste despre Matilda si Oachi cea frumoasa, ei asa cat poate sa fie o broscuta de frumoasa...

Matilda si Oachi cea frumoasa!

De abia rasari soarele ca Oachi isi si facu aparitia pe frunza de nufar si canta cat o tineau plamanii:

-Sunt o broscuta mica ma cheama Oachi-Oac, 

Si toata ziulica eu stau mereu pe lac

Am multi prieteni darnici cu care eu ma joc

Nu stau o clipa locului, chiar deloc, deloc

Si sunt ca o zvarluga, eu sunt frumoasa foc.

Azi e ziua mea si sunt mandra tare

Ca n-am fost in meniu, la barza in mancare

Toti m-au ocrotit de cand sunt pe lac

Sunt foarte fericita si cant oac, oac, oac...

Matilda trezita instant de vocea cea fara de pereche a lui Oachi, n-are incotro si trebuie sa vada ce s-a intamplat cu ea. Niciodata nu facuse atata zarva pe lac. Cand ajunsese aproape de nufar o vede pe Oachi imbracata cu un fel de rochita din fire de iarba proaspat culeasa. Pe cap avea o coronita din flori de margaritar albe si frumos mirositoare. Isi tinea cu drag umbreluta primita in dar de la Raluca si incepuse sa cante din nou cantecelul ei. 

-Hei Oachi, Oachi te rog ai sa trezesti toata poiana. Te rog hai sa vorbim. Ce sa intamplat cu tine pentru ca azi esti speciala, zise Matilda, incercand sa o faca pe Oachi sa taca.

-Ei Matilda, nicand nu m-am simtit asa minunat. Azi e ziua mea, azi implinesc un anisor si sunt cea mai fericita broscuta. 

Matilda era putin surprinsa de cele auzite. Oachi avea un anisor, era fericita ca era in viata, ca n-a fost mancata de racusor sau de vre-o barza ratacita. Se gandi repede...pai si ea tot un anisor avea, dar uitase cand veni pe lume...Oare cine putea sa-i spuna cand a venit ea in lume. Deodata ochii Matildei devenira luciosi. Oh nu, nu cred ca lacrimezi de emotie. Oachi vazu emotia Matildei si vrand parca sa o scoata din starea asta zise:

-Matilda te iubesc! Sunt fericita aici pe lac...Oachi fu surprinsa de ce spuse. O emotie stranie o cuprinse. In capul ei era un amalgam de ganduri. In fine am zis-o...Matilda era asa de emotionata isi aduse aminte ca era un boboc de lebada cand o vazuse pe Oachi prima data pe frunza de nufar.

-Oachi tu stii ca si eu am un anisor?  

Dintre firele de papura isi facuse simtita prezenta Victoras. Zambea, el stia adevarul pentru ca el avea mai multi ani de cand era aici pe lac.

-Buna dimineata! Sigur ca amandoua aveti un anisor si vreau sa va spun "La multi ani!"

Am si uitat cum e sa faci o petrecere pe lac. Dupa amiaza o sa facem o petrecere de pomina, ma duc sa adun bunatati si poate gasesc si floricele pline cu polen in padure. 

Victoras animase toata poiana, chemase veveritele sa-l ajute sa faca ringul de dans pe frunzele de nuferi, il chemasera pe Alin ca sa-i duca pe aripile lui pana in mijlocul lacului. Au chemat si licuricii ca sa lumineze clopoteii de margaritar. 

Seara veni foarte repede. Preocupati de petrecerea pentru Oachi si Matilda s-au trezit ca licuricii au si inceput sa lumineze lacul. Parca si luna stralucea ca niciodata. Acolo in mijlocul lacului frumos aranjate pe o frunza de nufar tronau cateva fructe pline de dulceata pentru Oachi si cateva boabe de porumb pentru Matilda. Toti prietenii erau asa fericiti. Au cantat, au dansat si s-au distrat pana noaptea tarziu.

Dimineata ii prinse pe toti in jurul frunzei de nufar. Matilda si Alin stand aripa in aripa i-au protejat de frigul diminetii, de roua zorilor, i-au veghiat toata noaptea pe cei doi racusori, pe veverite si pe Oachi. Rand pe rand s-au trezit si au inceput iar joaca pe lac. Au povestit cu ochii in lacrimi de fericire despre ziua trecuta. E minunat cand ai prieteni asa de buni.

Cu drag pentru voi,

Danielle: Toate drepturile rezervate

Bucuresti, 13.04.2019

Portile de clestar!

Bun gasit dragii mei,

Portile de clestar scartie ascutit in capatul strazii pavate cu nestemate. Inauntru creaturi colorate cu multe picioare alearga de ici colo. Alerg catre ele si-mi infrang temerile...ce pot sa-mi faca? eu sunt transparenta, imit un cerc...vicios , ma-nvart in mine si abia imi trag sufletul de atata dezmat. Mananc miresme de luceferi. Imbietoare si pline de har. 

Din perdeaua de stele am furat un fir de diamant si-l adun tacticoasa in dreapta mea, o sa-mi fac o pelerina magica si-o sa strabat universul alaturi de sori. Din centrul Universului s-aud cuvinte ce dor. Sunt gandurile oamenilor. Atata deznadejde si atata  necredinta... Strabat universul plangandu-si neputinta. 

Printre valuri rosii de rubin o silueta isi face aparitia. Cu parul alb matasos, cu ochii albastri ca marea, cu urechi ascutite si cu buze carnoase, cuprinsa-n rochia verde cu flori de maci calca atent pe nestemate. Picioare goale simt caldura pietrelor. Imparte gandurilor pietre de safir incarcate cu iubire. Le trimite inapoi oamenilor. Deacum vor fi fericiti. 

Ea, creatura v-a culege toate gandurile rele, urate si le v-a inchide intr-un cufar de cristal. Acolo le v-a transforma in vise frumoase si le v-a imprastia in cele patru zari. Doi ochi de foc apar de nicaieri. Strabat orizontul in cautare de sori si stele pitice. Creatura zambeste, stie ca se vor topi de dor si cautari. Ea a ascuns toti sorii si toate stelele mici. O gaura neagra inghite ochii si...linistea i-a locul nelinistii. 

Culori mirifice umplu din nou spatiul infinit dintre creaturile gigantice. Portile de clestar se inchid si restabilesc linistea. Universul asteapta ganduri frumoase si iubire. Si eu...ratacesc fara nicio destinatie...ma intorc in sufletul meu si simt iubire, o mare de iubire.

by Danielle: Toate drepturile rezervate

Bucuresti, 13.04.2019  

Ganduri vremelnice pastrate in suflet...

Bun gasit dragii mei,

Simt cum raze aprinse din soare ma invaluie intr-un cerc ca de foc, imi transforma visele in realiate, ma inalta la cer printr-un tunel din stele si ma poarta pe nori cenusii in lumini ferecate-n soare. Carduri de ingeri purtand valuri diafane din miresme de flori, ingemanati cu ele strabat albastru cerului multumind Divinitatii pentru energiile create. 

Din infinit pe unde verzi de cuante se aud sunete vibrad in intreg universul. Sunete ascutite placute auzului si inimii tresalta vesele printre creaturi magnifice. Culori de la galben aprins la roz, si de la verde la mov, albastru intens...de fapt nu e nicio culoare...din alb sunt facute toate, doar ochii mei vad ceea ce este ascuns privirii. 

Cu ochii inchisi vad cel mai bine, simt vantul cum trece prin mine, sunt ca un fum dens, ma divid in mii de particule si ma reunesc cu fiecare atom din mine. Desenez umbre colorate pe soare, imi imbratisez stelele si le fac sa zboare lin prin tot universul. Le-adun si-mi fac o cununa frumoase de stele, o prind in par si alerg mai tare ca vantul. "Sunt fe-ri-ci-ta" cuvantul il descompun in silabe si rad. 

Ma rotesc in cerc printre cuvinte de aur scrise pe marginea lumii si-mi amintesc ca sunt un suflet bun ratacit in neant. Creaturi de foc din alte vieti ma privesc cu uimire si-mi spun prin sunete ca si eu sunt de foc. Ma obliga sa ma privesc din afara mea. Ard ca o scanteie verde, sunt un cerc de foc verde...

Eu ma vedeam ca o zana din povesti, diafana, suava si cu infinita iubire. Rataceam secole intregi in lumi paralele, traindu-mi viata frumos, alinand suflete, daruindu-le speranta si iubire. 

Sufletul mi-e trist, as vrea sa plang dar...unde-mi sunt lacrimile? aici nu am lacrimi si din senin stelele din coronita mea cad spre pamant. Fire nevazute ma tin legata de ele si ma trag vertiginos in jos. Norii cenusii apar de nicaieri si ma imping inapoi in tunelul din stele. Simt ca sunt eu...cea dintotdeauna si zambesc.

Cu drag pentru voi, 

Danielle

Bucuresti, 12.04.2019

  

Matilda si ploaia de primavara!

Bun gasit dragii mei,

E timpul povestilor minunate despre Matilda lebada neagra.

Matilda si ploaia de primavara!

De cum se ivira zorile diminetii, Matilda, lebada neagra cea gratioasa din povestile mele, deschise ochisorii ei albastri ca cerul de frumosi, isi ridica capusorul deasupra culcusului si privi gales spre lac. 

Picaturi mari de ploaie cadeau din inaltul cerului in lacul de cristal al Matildei. Iubea ploaia astfel incat o zbughi fericita spre lac. Intinse aripile si din cateva batai de aripi ateriza in mijlocul lui. Picaturi mari ii cadeau pe ochisori, pe ciocul puternic, pe aripi si pe pene...penele ei negre ca de carbune. 

Matilda era incantata de ploaie, gagaia fericita, se rotea in cercuri largi pe deasupra apei, isi trecu incet capul printre florile de margaritar si...un clopotel se agatase de penele ei scurte din jurul urechii, daruindu-i Matildei un cercel. Se privi curioasa in luciul apei, dar nu vazu mare lucru. Stropii de ploaie dansau nestingheriti contopindu-se cu apa lacului intr-un plescait fin pic, pic, pic...

De pe celalalt mal Oachi privea dansul ciudat al Matildei. Ea nu era asa fericita ca ploua, isi tinea stingher umbreluta daruita de Raluca si se pierdu printre ganduri. Ce-o fi avand si Matilda in dimineata asta, nu o vazuse nicicand asa fericita. Lebada o vazu pe Oachi si se indrepta spre ea cu viteza. 

-Oachi, Oachi uite ce cercel frumos am! exclama Matilda vrand parca s-o faca pe Oachi sa spuna mai repede ceva despre frumusetea ei. Era tare fericita cand cineva ii facea complimente. Intr-adevar Matilda era foarte frumoasa, cum privea ea asa catre Oachi, aceasta ii spuse calm:

-Sigur esti foarte frumoasa Matilda, si cercelul iti sade tare bine printre pene. 

Matilda era in al nou-lea cer de fericire. Printre picaturile de ploaie care cadeau pe lac vazu imaginea ei oglindita. Chiar era frumoasa...clopotelul alb prins de penele ei negre, ochii ei albastri ca de smarald, ciocul ei rubiniu, parca era din povestile pentru copii. Deodata se vazu intr-o picatura de ploaie de pe tulpina lunga a unei trestii. Dar parca nu era ea...Un miros placut de flori ajunse pana la ciocul ei frumos. 

Pe luciul apei, printre papura inalta si printre trestii, zari un lebadoi negru lucios cu un fir de margaritar in cioc. Ca prin farmec ajunse in preajma ei. Matilda vadit incurcata si fasticita incerca sa lege o conversatie cu misterioasa aparitie. 

-Buna dimineata! Dar ce vant te-aduce pe lacul meu? Da...mai bine spune-mi cum te cheama? o mie de intrebari ii veneau in minte, toate buluc asa dintr-o data; hehehe inima ii batea mai, mai sa iasa din piept. O caldura ca un fior ii strabatu corpul. 

-Buna dimineata! Eu sunt Alin si am venit aici sa te vad pe tine Matilda. Cosmin, capriorul cel frumos pe care tu l-ai ajutat m-a trimis aici pe lac.

-Vrei sa ma primesti pe lacul tau? Vrei sa fim prieteni? Dintr-o data Alin ii prinse la ureche clopotelul de margaritar. Acum Matilda avea doi cercei si...era asa frumoasa. 

Ca prin farmec ploaia se opri. Pe frunza de nufar stateau Oachi, Victoras si Danielle. Priveau cu drag perechea de lebede. Matilda abia indrazni sa spuna un da si fugi catre prietenii ei. 

-Ati vazut cine a venit pe lacul nostru? intreba cu putina teama Matilda. 

-Da sigur ca am vazut, strigara toti trei in cor. Acum lacul v-a fi mai frumos ca niciodata. Bine ai venit Alin. 

Matilda ii povesti lui Alin de prietenii ei, se plimbara pe lac, au zburat imprejurul lacului si obositi amandoi de atata joaca, se asezara sub artar. Isi povestira cate in luna si-n stele. Au vorbit cat pentru o viata si tot nu s-au saturat de vorba. 

Seara veni pe neasteptate in poiana cu flori, iar Alin inca nu avea un culcus, dar despre asta va voi povesti intr-o alta poveste...

Pe cerul noptii, in mirosul imbaietor al reginei noptii, stelele de argint se aprindeau una cate una aducand cu ele cele mai frumoase vise cu zane si printi. 

Va doresc sa aveti multe vise frumoase. Noapte linistita dragii mei.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Bucuresti, 11.04.2019

Ganduri de-o clipa

Ganduri de-o clipa

Umbra pasilor mei alearga odata cu mine pe taramul fermecat al elfilor. Dintre copaci umbre sclipind in raze de luna argintii ating pamantul sacru datator de viata. Un ocean de smarald se deschide in fata ochilor mei si deasupra norilor pe covoare de matase apar ca intr-un dans, ielele. Cu parul lor ca de foc, trupuri perfect conturate, mladioase, tisnesc spre mine intr-o clipita. Simt caldura trupurilor lor atat de aproape, cad intr-un somn adanc si visez nori, nori roz, mov, violeti. O liniste parca venita din neant cuprinde tot orizontul. Muzica diafana imi patrunde-n suflet, ma mangaie cu dor si durere, ma face sa vreau sa fiu eu, calator printre stele, cu pletele-n vant si si-n adieri de lumina...In dansul lor dracesc ma vor transformata-n furtuna, ca un uragan sa colind marile...nestiuta de nimeni, ratacind la margini de Univers.

by Danielle

10.04.2019

Povestea Matildei si a copiilor!

Bun gasit dragii mei,

Am sa va povestesc o intamplare a Matildei si a copiilor rasfatati.

Dimineata trecu neasteptat de repede. Matilda isi facu rondul pe lac, vorbi cu pretenii ei si se retrase in padure la umbra artarului. Astepta sa vorbeasca cu Raluca si Roberto, veveritele nazdravane. Cum statea ea asa langa trunchiul copacului, privirea ii fu atrasa de zbantuiala unor copii galagiosi. 

Ascunsa dupa tufele de margaritar urmarea cu interes grupul acela de copii. Cincisprezece copii inarmati cu niste bete si cateva pungi, alergau inspre lac. Aoleu...nu stiu ce sa fac, gandi Matilda. Unii dintre ei scormoneau malul lacului dupa rame, altii pregateau unditele ca sa prinda pestisori, unii intindeau paturi chiar peste floricelele albastre ale brebeneilor, turtira iarba abia iesita si in cateva minute toata poiana arata jalnic. 

Un fior rece ii strabatu corpul si-i ingheta inima. Cum sa-i apere acum pe prietenii ei? Era singura si-i era frica. Astepta putin sa vada ce fac copii. Intr-un bat de bambus era atarnata o rama mica. Copilul ridica batul si arunca firul inspre lac. Pluta se legana pe luciul apei si...Matilda se ruga sa nu cumva Victoras sa se prinda in undita. 

Din senin aparu o doamna invatatoare:

-Copii ati alergat asa de tare ca nu am reusit sa tin pasul cu voi, spuse ea dupa ce-si trase putin sufletul. Se aseza pe patura si incepu sa cante impreuna cu copii:

-"In poiana din padure 

aveau casa doi pitici

vine pupaza si spune

vreau sa stau si eu aici, tra la la tra la laa ..."

Copii cantau de rasuna poiana, pasarelele saltau speriate pe crengutele copacilor, semn ca nu mai vazura asa zarva. Din padure isi facura aparitia si veveritele Raluca si Roberto, venira incet, incet si se asezara langa Matilda. Asteptau curiosi sa vada ce se intampla in poiana lor.  

Invatatoarea ii atentiona pe copii ca e timpul sa adune pentru ierbar flori, frunze si radacini ale plantelor vazute. Un copil trase un chiot de bucurie, prinse un pestisor. Dinspre lac un altul in mana cu un nufar zambi glorios catre invataatoare:- Am cules un nufar...Gata copii nuferii nu trebuie rupti, sunt protejati. Va rog sa ne intoarcem la clasa. Apoi cei mici stransera toate cate le adusesera cu ei si incolonati doi cate doi pornira catre scooala.

-Ufff ce frica am tras, spuse Matilda. Toti iesisera din cuiburile lor. Poiana lor draga fusese ravasita. Incercau sa indrepte floricelele, firele de iarba, iar nufarul...el plangea dupa floarea lui alba...

Matilda era trista ca acei copii nu invatasera sa protejeze natura. Era martora a distrugerii florilor. Cu ochii in lacrimi pluti pe luciul apei sa numere nuferii. Lipsea unul...Lua in ciocul puternic putina apa si uda floricelele. Spera ca dimineata roua florilor sa le daruiasca din nou frumusetea. Isi spuse in gand ca o sa invete toti copii sa iubeasca florile. Sa iubeasca natura asa cum ea iubeste toate fiintele si plantele.

Cu drag pentru voi,

Danielle

Bucuresti, 10.04.2019

Matilda si veveritele!

Bun gasit dragii mei,

inca o poveste despre Matilda de pe lacul plin de farmec si veveritele nazdravane.

Matilda si veveritele nazdravane.

Atat de mult ii era drag lacul ca ar fi stat o eternitate aici fara a se plictisi. Matilda, lebada neagra, isi oglindea aripile in luciul apei. Ii era drag sa se priveasca asa in apa cristalina, isi intindea aripile, le ridica deasupra capului, fal-fal, fal-fal le rotea prin aer, parea ca danseaza. Se visa ca fiind o balerina. 

Adora vantecelul cald al diminetii cum ii mangaia penele lucioase, ciocul rosu ca de rubin si gatul gratios frumos arcuit. Vreti sa va spun un secret despre Matilda? Da? Bine am sa va spun. Matildei ii placea foarte tare sa inoate alaturi de pestisori. :) 

Cateodata isi baga capul sub apa urmarid pestisorii care inotau speriati printre trestiile inalte. Era asa de fascinata de pestisori incat uita de multe ori ca trebuia sa-i prinda ca sa-si potoleasca foamea. Se juca minute in sir sub luciul de cristal. Adora algele, nuferii, trestiile mladioase, iubeste toata poiana cu toate vietatile, isi iubeste prieteni si ar face orice sa-i protejeze. 

De cand a venit primavara este fericita. Tot in jur a prins viata. Peste tot flori care mai de care mai frumoase, parfumate, imbietoare. De jur imprejurul lacului au inflorit copacii, trestiile si trandafirii salbatici. Padurea de langa lac a prins viata si ea. Copacii au infrunzit, au inflorit daruind astfel un nou aspect padurii. 

Matilda se plimba cat e ziua de mare cand pe cararea ingusta de langa lac cand prin padure. Adora copacii infloriti si mai ales caisii. Hmmm ce buna ar fi fost o caisa. Dintr-o scorbura de artar isi facu aparitia o veverita. Ce incantata fu Matilda cand o vazu. 

-Buna ziua! Cum te cheama? Si de cand ai venit aici? Matilda nici n-o lasa pe biata veverita sa raspunda, vroia sa stie totul dintr-o data. Hehehe.

-Buna ziua, ma cheama Raluca stau de anul trecut aici in artar, mi-am facut o casuta impreuna cu Roberto, am adunat multe, mult alune asta toamna, vrei si tu?  Matilda radea copios, ga ga gaaaa

-Unde ai mai auzit tu ca labedele sa manance alune? ga ga gaaaaa.

Si uite asa Matilda se imprieteni cu cele doua veverite, Alergau prin padure, adunau frunze ca sa-si gateasca casuta cu ghirlande de flori. 

-Hei dragilor haideti cu mine langa lac ca sa va fac cunostinta cu prietenii mei. Si pe neasteptate veveritele o si zbughira catre lac. Acolo pe luciul apei stateau de vorba Oachi, Victoras si Danielle. 

Matilda isi inchise aripile si se lasa purtata pana aproape de nuferi. Veveritele nazdravane se leganau prinse de tulpinele trestiilor. 

-Uite cine a venit la noi pe lac. Vreau sa va fac cunostinta cu Raluca si Roberto, sa le uram bun venit in poiana noastra. Si au inceput sa povesteasca fiecare cate putin din viata lor. Cum stateau asa la taclale veveritele ii impletira pentru Oachi o umbrela din fire de iarba si flori. Oachi era asa de fericita incat ochisorii ei aveau margaritare in loc de lacrimi...erau lacrimi de bucurie, nimeni nu-i daruise un cadou asa frumos.

Matilda era tare fericita ca avea prieteni asa de minunati. Promisera ca vor fi intodeauna impreuna si ca se vor ajuta...

Ca de fiecare data noapte venise prea devreme, isi urara noapte buna si promisera ca in fiecare dimineata vor fi impreuna.

Cu speranta ca povestea mea v-a facut sa zambiti, va multumesc si va doresc o noapte linistita. Va iubesc.

Cu drag pentru voi, 

Danielle 

Bucuresti, 10.04.2019

Bun gasit dragii mei,

Azi am sa va spun o poveste despre cei trei prieteni: Matilda, Oachi si Victoras racusorul morocanos.

Dis de dimineata, de cum rasare soarele, Matilda porni catre lac. Mare ii fu mirarea cand de pe fundul lacului, printre trestii si plante frumos inverzite isi facu aparitia Victoras:

-Buna dimineata Matilda! uite ce zi frumoasa o sa fie azi! Matilda putin uimita se gandi de unde stie el cum va fi ziua de azi, ca abia ce soarele a rasarit, el e pe fundul lacului si nu avea cum sa vada rasaritul...

-Buna dimineata Victoras! da cum ti-ai dat tu seama ca va fi o zi frumoasa? ca doar ce rasarii soarele.

-Inca din primele clipe ale diminetii, zise Victoras, Soarele imi trimise pana pe fundul lacului o raza care imi atinse ochisorii mei mici si bulbucati. Am primit putina caldura si am stiut ca azi va fi foarte frumos. 

M-am gandit ca azi pot sa-mi fac o casuta mai mare, am nevoie de ceva spatiu. Matildaaaaa vreau sa ma-nsor. Vreau sa-mi gasesc sufletul-pereche. Matilda zambi larg si-si incuraja micutul prieten:

-Sigur Victoras! Daca ai nevoie de mine sunt aici prin imprejurimi...

Deodata Oachi auzi harmalaie si fu curioasa sa vada cine sporovaieste asa de dimineata. Cum ridica putin capul din apa, o vazu pe Matilda, inotand gratioasa pe luciul apei. Sarii usor pe o frunza de nufar. Hmmm mirosul florilor de nufar o facu pe Oachi sa exlame: 

-Ce parfum, ce miros, ce frumusete...Dintr-o saritura ajunse de pe frunza de nufar direct pe malul lacului. 

Un tipat ascutit se auzi langa ea. 

-Oachiiiii fugiiiii, Matilda tipa cat putu de tare si incerca s-o protejeze pe Oachi. Din inaltul cerului isi facu aparitia doi cocostarci. Cocostarcii se intorceau din tarile calde si erau tare obositi si infometati. Isi doreau putina mancare si-un somn bun. Cum vazura lacul se gandira: mama ce ospat.  

Tot lacul se animase din cauza tipatului Matildei. Victoras abia reusi sa iasa din lac, alte broscute speriate urmareau disputa dintre Matilda si cocostarci. Cu aripile intinse ca de lupta, incerca din rasputeri s-o apere pe Oachii. 

-Fugi ascunde-te in apa, ca ei sunt infometati de pe drum si nu reusesc sa-i tin la distanta de tine. Matilda ii impinse cu pieptul ei mare si ii batu cu aripile pana ce cocostarcii au plecat de pe lac.

-Wow, strigau cu totii, o mare bucurie se starni dupa alungarea lor. Toti aplaudau din rasputeri victoria Matildei.

-Bravo Matilda! Ne-ai scapat de cocostarci. Acum putem sa ne jucam linistiti. Iti multumim din toata inima. 

Rand pe rand totul reveni la normal. Victoras cobora in casuta lui de sub lespedea de piatra si sapa de zor in pamantul moale. Facu un tunel maricel si se tot gandea cum sa faca un culcul frumos pentru aleasa lui. Cum sapa el asa de zor dintr-un capat se prabusi cateva bucatele de pamant, blocandu-l pe saracul Victoras in tunel. Cum sa te mai misti? nu reusea se se intorca. 

Ochii mici se roteau in toate partile parca implorau ajutor. Mustatile au fost prinse in pamant, clestii deasemenea tot acolo, Victoras era prizonierul casutei sale. Isi facu atatea ganduri, cum o sa iasa de aici?, cine o sa-l ajute, unde e Oachi? daca l-ar ajuta i-ar promite ca nu o v-a manca niciodata...Minutele treceau iar Victoras era foarte trist. Pe luciul apei era liniste, Oachi statea la soare, Matilda plutea deasupra apei, fluturii roiau in jurul florilor, broscutele chicoteau si nimeni nu se gandea la Victoras. 

O raza de soare patrunse in tunelul intunecat. Doua mustati isi facura aparitia...doi ochi caprui priveau fascinati la Victoras.

-Dar de ce te-ai ascuns aici? spuse Danielle. Victoras parca visa, nu auzea nimic, totul trecea prin el, nu vedea decat acea faptura gingasa din capatul tunelului. 

Acolo in capatul acela de tunel isi facu aparitia Danielle, o femela de racusor care-i fura inima lui Victoras. Se indragostise, era mut in fata acestei aparitii. Nici nu putea povesti cum ajunse inchis acolo. Era fascinat de Danielle. Incet, incet isi reveni in simtiri si-i povesti totul dintr-o suflare. Prinse curaj cand vazu ca cineva l-a salvat. Incepu sa povesteasca ca el e singur si ca isi doreste pe cineva...si asa au devenit prieteni. Era tare bucuros ca in sfarsit avea cu cine sa construiasca casuta. 

O lua pe Danielle si urca pe malul lacului. Acolo isi gasi prietenii stand la soare. 

-Dragilor am venit sa va prezit pe cineva, ea este Danielle, prietena mea. Ea m-a salvat din tunel si-i multumesc pentru asta. 

-Bun venit! zise Matilda incantata. Danielle iti dorim sa fii fericita alaturi de noi in acest lac. Ne bucuram ca esti aici cu noi. 

Victoras povestii prietenilor ce i se intamplase cu prabusirea tunelului si rasera toti cu gura pana la urechi de toate cate le auzisera. 

-Pana la urma a fost o zi minunata pentru toti, zise Matilda. 

Tot sporovaind asa ii prinse noaptea. 

-Hai noapte buna tuturor, spuse Matilda, ne vedem maine. O noapte plina de vise frumoase va doresc. Noapte buna! Si uite asa au plecat toti spre culcusurile lor. Oachi, Victoras si Danielle coborara in apa cristalina a lacului, Maltida pasi tacticoasa spre casuta ei, pasarelele se ascunsera printre trestii iar greierasii incepuse sa cante de zor. Noapte isi asternu covorul fermecat peste poiana lasand liciricii sa alerge in voie. 

Cu drag pentru voi, 

Danielle

Bucuresti, 10.04.2019