Suflet viu în prag de toamnă

Suflet viu în prag de toamnă, diminețile încurci
Și pornești spre zări albastre, nu știi unde să te duci

Rătăcești peste poiene, peste frunze despuiate...

Peste munți și peste ape ce-s mereu învolburate.

Cauți liniștea înserării lângă marea de smarald

Și adulmeci cu privirea, cerul albastru, veșnic cald,

Doar cocorii îți port de grijă, când drumul greșit apuci

Și te poartă blând pe aripi, ca aminte să-ți aduci...

Să nu rătăcești prin lume, să te molipsești de dor

Și să uiți de ochii albaștri ce-ți șoptește, blând, te-ador,

Iar în nopți cu luna plină, printre stele de plutești

Adu-mi zori plini de lumină și încet să-mi povestești...

Câte ai văzut în lună...Și în stele...Și în sori,

Câte ai văzut în zborul pe-aripi albe de cocori...

Să-mi dai bucuria vieții, iar în inimă să-mi pui

Raza soarelui aleasă, stele-n ochii mei căprui.

Autor: Daniela Damian

20 Septembrie 2023, Frumușica, Botoșani