Liniștea casei mele te-a primit cu brațele deschise, pentru că fără tine nu aș fi fost eu. Mi-ai dăruit viață din însăși viața ta, m-ai purtat în întunericul din tine, dar m-ai luminat cu lumina inimii tale. Cântul tău mi-a înseninat diminețile și toate zilele, cele ce au urmat. M-ai adus în lume, cu bucuria primului născut și mi-ai dăruit bunătatea. Mi-ai dăruit suflet din sufletul tău și m-ai purtat pe brațe ca un trofeu al iubirii tale...Ai luptat pentru fiecare secundă a vieții mele, pentru că tu ai știut că voi fi lângă tine mereu. Mi-ai dăruit toate nopțile și diminețile și toate durerile mele le-ai făcut să dispară...Acum e din nou rândul meu...
Îmi cauți brațele calde să te țin strâns. Energia din sufletul meu încearcă să te vindece. Știu că te doare, știu că lupți cu tine...Te cuprind în brațe și aștept să adormi. Sforăitul tău ușor mă liniștește. Stau și-ți număr visele, frânturi din gânduri alergă prin mintea-ți, le văd cum se joacă cu mintea ta.
Ai zâmbit în somn, semn că îngerii sunt aici cu noi, vindecă și aduc bucurie. Niciodată n-am fost mai fericită, ascultând sforăitul tău ușor, ca de copil obosit...
Noapte bună mama, dormi liniștită. Eu sunt aici, să te alint.
Danielle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu